„Pohta ce-am pohtit”, s-a cam năruit. Această celebră expresie, pornită din capul ilustru eternizat la Mânăstirea Dealu, are reflexie doar atunci când pohta aparține unor oameni puternici, stăpâni pe situație, indiferent în ce domeniu de activitate se raportează. În sport, ca și în luptă, ea capătă valențe sinonime sacrificiului. Așa am crezut că se va întâmpla duminică la prânz, pe stadionul „Eugen Popescu”, în partida Chindia – Concordia Chiajna, că sacrificiul jucătorilor târgovișteni, cât este el de superior ca dăruire, se va concretiza într-o victorie. Nu s-a întâmplat, pentru că mediocritatea valorică a lotului Chindiei nu permite autodepășiri. Și nici inspirația (mai degrabă… nimereala!) lui Diego Longo nu avea cum să-l mai țină, ca în „orezăria” de la Tunari, când înlocuiești jucătorii cu gleznă de fotbalist, cu cei dispuși maratonului, fie ei chiar internaționali pe meleagul învecinat. Nici sprijinul divin din minutul 48, autogolul lui Dumbravă sau golul norocos al lui Moldoveanu (eu am văzut autogol), și nici penalty-ul din minutul 71, ratat de Moldoveanu sau apărat magistral de Oncescu, nu au putut aduce cele trei puncte de aur în dreptul Chindiei. Motivul? Același, pe care îl știm de multă vreme, lipsa de concentrare a jucătorilor din apărare, pe final de meci. Era minutul 88, când fostul atacant al Rapidului, Adrian Bălan, l-a pironit pe Cornel Dinu și a amuțit tribunele. Atât am fost în play-off, 40 de minute! Și, astfel, „pohta ce-am pohtit” s-a cam năruit.
Un loc care nu surprinde pe nimeni
Înghețăm, până la sfârșitul lunii februarie, pe locul 11, cu 21 puncte și cu -3 în clasamentul adevărului. Dar, pentru cei care știu ce s-a întâmplat la Chindia Târgoviște în aceste 15 etape, locul acesta nu surprinde pe nimeni. Nestabilitatea a fost, sub Turn, la ea acasă, atât la nivelul lotului și al antrenorilor, cât și la conducerea asociației. De la prima promovare a Târgoviștei în prima divizie, cum era atunci în 1961, pe vremea Metalului, și traversând toate perioadele CS-ului și „Micului Ajax”, o asemenea degringoladă nu s-a mai produs niciodată în Cetate. Diego Longo este al treilea antrenor până acum și, cine știe (!), poate nici nu va fi ultimul în acest sezon. Indiferent câte lacune avea 11-le lui Miriuță, nu poți schimba jumătate de echipă peste noapte, numai pentru a respecta o… recomandare. Jucătorii se recomandă singuri, prin munca și valoarea lor, nu prin vorbe puse de altcineva. De la meciul cu Tunari, și până la cel cu Chiajna, Diego Longo avea timp să observe că jucători precum Golofca, Șerban, Prejmerean sau Plămadă sunt superiori celor care i-au inlocuit în mocirla de lângă București și, pe un gazon perfect, ca cel de acasă, locul lor în primul „11” era necesar și îndreptățit.
Joi e meciul din cupă, cu Hermannstadt
Domnule Longo, nu contează cine a adus la Târgoviște acești jucători, care… nu prea vă convin, datoria pe care o aveți aici este să-i antrenați și cei mai buni să fie titulari, atât și nimic mai mult. Iar dacă un jucător întreabă când își primește salariul, trebuie să-i răspundeți decent și obiectiv, pentru că din el trăiește, ca și dumneavoastră. Nu tot pentru bani ați venit aici? Ce se va întâmpla în aceste luni de iarnă, e greu de presupus. Deja, sar scântei din unele puncte fierbinți… Vom fi, și noi, pe fază, pentru a vi le prezenta. Până pe 24 februarie, ziua meciului cu Metaloglobus, avem destul timp să despicăm firul în patru. Până atunci, ne mai vedem joi, 7 decembrie, pe stadionul „Eugen Popescu”, la meciul de Cupa României, adversara Chindiei fiind FC Hermannstadt. În această Grupă A, târgoviștenii nu mai au nicio șansă de calificare, dar sibienii au, motiv pentru care se anunță un duel interesant. Partida începe la 17.00 și pune capăt evoluțiilor oficiale din acest an, pentru echipa noastră.
Foto: Răzvan Păsărică
VASILE NEAGU
