Finalul anului 1989 rămâne un moment de referință în istoria României, momentul căderii comunismului (oare?!), Crăciunul însângerat, sub deviza „Revoluția anticomunistă”, execuția de la Târgoviște… Dar nu, stați liniștiți, știu că v-ați săturat de atâtea imagini TV și cărți de maculatură, nu despre evenimentele din decembrie 1989 vreau să „aducem vorba”, ci despre fotbalul dâmbovițean, așa cum arăta el, pe ultima „turnantă” comunistă. Județul nostru era bine reprezentat, chiar foarte bine, în toate cele trei eșaloane. Astfel, în Divizia A evolua Flacăra Moreni, care în luna septembrie jucase în Cupa UEFA cu FC Porto, aceasta fiind cea mai mare performanță a unei echipe dâmbovițene. În Divizia B evoluau CS Târgoviște și Metalul Mija, iar în Divizia C aveam cinci echipe: Cimentul Fieni, Minerul Șotânga, Chimia Găești, Avicola Crevedia și Electrica Fieni, distribuite în trei serii.
Flacăra Moreni, o echipă măcinată pe nedrept
Divizia A era compusă din 18 echipe, iar printre acestea se afla și FC Olt, fosta Viitorul Scornicești, din localitatea natală a lui Nicolae Ceaușescu. Puțini târgovișteni știu că la această echipă a jucat un sezon și Kallo II, fostul jucător al CS-ului. Dar și mai puțini își amintesc faptul că la Scornicești au evoluat Pițurcă, Mihali, Dorinel Munteanu, Stângaciu, Ilie Dumitrescu, Costel Pană, adică jucători din reprezentativa țării. E drept că nici Flacăra Moreni nu stătea rău la capitolul „adopții”, și aici fiind prezenți internaționali precum Dragnea, Tene, Chiriță, Jercălău, Costel Pana, D. Sava. Numită și „echipa generalilor”, Flacăra a fost o formație controversată după Revoluție, și apoi măcinată pe nedrept. Echipa a urcat până în Divizia A pe mâna ei, și dacă apoi a fost luată în brațe de cei cu epoleți, se putea opune cineva? Unul dintre simbolurile fotbalului morenar, Marian Vasilache, pe care-l cunosc foarte bine, am fost colegi la ARO Câmpulung, spunea că echipa din orașul „aurului negru” nu ar fi avut nevoie de „invazia” bucureșteană, și cred că avea mare dreptate, chiar dacă nu ar fi prins un loc pentru Cupa UEFA.
CS Târgoviște și Metalul Mija, în Divizia B
Cum spuneam, în divizia secundă, care avea trei serii a câte 18 echipe, evoluau CS Târgoviște și Metalul Mija. Ambele aveau loturi bune, dovadă fiind locurile pe care le ocupau la mijlocul clasamentului. Iată cum arăta lotul CS-ului: Mândrilă, Toma, Tudor, Badea, Andrieș, Răducanu, Barbu, Călin, Turcu, Niculcioiu, Vișan, Obreașcu, Chircă, antrenor fiind Dumitru Gheorghe. La Mija, antrenorul Ion Păunescu se baza pe Vlădescu, N. Rus, Năstase, Pârșe, Nistor, Despa, Fumea, Scripcaru, Ioniță, Tudor, Trandafir, Stoiciu, Alexandru Rus. Supărată parcă și pe fotbal, nu doar pe „isprăvile” lui Nea Nicu, lumea nu se mai îmbulzea pe stadioane. Spicuim din presa vremii: „Tribune slab populate lângă Turnul Chindiei (CS – FCM Caracal 1-0)”; „Miză mare, tribune goale” (Metalul Mija – Minerul Motru 2-1)”; „Unde-i publicul de nota 10? (CS – Pandurii Tg. Jiu 1-1)”, octombrie 1989.
A venit Revoluția…
Și totuși, cine ar fi bănuit că sunt ultimele meciuri nu doar ale unui tur de campionat, ci ale unei „Epoci de aur”? Poate doar… Ion Iliescu și Silviu Brucan! FC Olt era „programată” să ajungă în Cupa UEFA, Sibiul lui Nicușor deasemenea, Steaua lui Valentin era pe valuri mari, iar Mitică Dragomir bătea la porțile Europei cu Victoria București. Așa că, nici generalul Dragnea nu se lăsa mai prejos cu Flacăra. Lupta pentru Europa era mare și numărul de locuri limitat. Dar n-a mai fost să fie! FC Olt a fost… redată județului (!), Victoria la fel, Flacăra reîntoarsă în B!
VASILE NEAGU