Pentru antrenorul Vasile Miriuță și elevii săi, jocurile din deplasare sunt ca niște pietre de moară, și nu doar grele, ci împovărătoare. Toți microbiștii din Triunghiul dâmbovițean au sperat într-o victorie în partida cu ACS Viitorul Târgu Jiu. Dar, din speranță nu a rămas decât un punct, restul s-au dus pe apa Dunării (meciul s-a jucat la Turnu Severin). Pentru ce au fost menajați titularii, în jocul de Cupă, cu Petrolul? Să-și încarce bateriile, de la lucșii nocturnei, stând pe bancă și privind la zbaterea colegilor cu care făcuse rocadă?! Rezultatul?… Un punct din două jocuri oficiale. Pe malul fluviului, Miriuță a demonstrat, încă o dată, că nu știe să descuie lacătele adversarelor gazdă, spre a pătrunde în vistieria lor. E clar că nu posedă „iarba fiarelor”!
Mai mult s-a vorbit decât s-a jucat fotbal
A fost un meci în care mai mult s-a vorbit decât s-a jucat fotbal, în care ambele echipe au… căpătat – că tot a fost împărțeala Moșilor de iarnă (!) – câte un punct mic, atât de liliputan, încât aproape că nu se vede în clasament. Cu nimicuri din acestea, ascensiunea echipei se face în pas de melc. Dacă molusca, gastropoda asta, nu are de ce să se grăbească, pe când Chindia, dacă nu apasă pedala de accelerație, precum Max Verstappen la Formula 1, adio speranțe, că tot nu prea au fost întemeiate! Cine i-o fi pus pe filozofii ăia să inventeze maxima asta: „Speranța moare ultima!” Fără ea, ne consolăm după câteva etape, și gata. Dar, se bazează pe adevăr? Chiar etapa următoare, ar mai fi de-o zvâcnire. Vom reveni asupra ei, pentru că, dacă nu e (zvâcnire), nimic nu mai e. Până atunci să mai medităm puțin, la cele deja întâmplate.
Lăsați văicăreala și la treabă!
Ceva, ascuns, se petrece la Chindia. Se solicită mereu… „vrem liniște”! Păi cine provoacă neliniștea? Presa autentică, nu. Suporterii, nu. Galeria, nici atât. Atunci, cine? Nu cumva e vorba de o neliniște interioară, din sânul echipei? Și, dacă este așa, opriți sonorul și spălați-vă rufele în familie! Iar dacă nu e nimic, lăsați văicăreala (ca mijloc de motivație!) și la treabă! Gongul, care bate pentru episodul ce urmează, are sunetul înăbușit. Este ultima șansă să-l cristalizăm, dacă vrem să-l auzim în continuare… Altfel, „frumusețea” decibelilor ar semăna cu sunetul unor clopote, care anunță un deces. Să nu uităm, totuși, de maxima aceea a unor filosofi…
Foto: Justinel Stăvaru (www.mediafaxfoto.ro)
VASILE NEAGU
