Flacăra Moreni, una dintre cele mai vechi echipe din țara noastră, își sărbătorește Centenarul. Echipa de pe Cricov deține și cele mai bune performanțe din istoria fotbalului dâmbovițean, locul 4 în sezonul 1988-1989 al primei divizii și participarea în Cupa UEFA. Ascensiunea din orașul „aurului negru” a început în sezonul 1985-1986 când, după o luptă directă cu CS Târgoviște, în Seria a II-a a Diviziei B, a promovat în Divizia A. Duelul celor două dâmbovițene a fost aprig disputat și mult peste nivelul diviziei secunde. Morenarii au beneficiat de aportul unor jucători cu mare experiență, precum Dudu Georgescu (deținător a două trofee Gheata de Aur), Aelenei sau frații Pană, dar și de o conducere tehnică pe măsură, cu Traian Ivănescu și Alexandru Moldovan.
Flacăra nu s-a stins
Odată cu promovare a început să se vorbească pro și contra, despre echipa morenară. Ba că este ținută în brațe de Securitate, ba că are protecția unor generali ori structuri. O fi fost și ceva adevăr în toate astea, dar cert este faptul că echipa și-a văzut de treabă și, în cel de-al treilea sezon în Divizia A, 1988-1989, a ocupat locul 4, destinat Cupei UEFA. În etapa 26-a a acelui sezon, s-a declanșat un puternic conflict între un general și șeful statului, Nicolae Ceaușescu. Motivul? Flacăra a învins cu 2-0 pe FC Olt Scornicești și drumul spre Europa a fost deschis. Despre meciurile de colecție, cu FC Porto, stau mărturie zecile de articole din presa vremii, mai laudative fiind cele din Portugalia. Și, cu toate acestea, nu cred că mai există o altă echipă din țară, care să fi trecut prin atâtea, precum Flacăra Moreni. Iubită, hulidă, lăudată, degradată, înălțată, retrogradată, toate acestea într-o succesiune greu de explicat. În care agonia și extazul făceau rocade după rocade, până când bătrâna echipă de lângă Sângeriș s-a retras într-o lume fără patimă. De multe ori, Flacăra doar a pâlpâit dar, spre lauda ei, nu s-a stins.
Un public devotat, un imbold permanent
Centenarul o găsește într-un moment prielnic de a mai urca o treaptă în ierarhia fotbalului românesc. Ar merita cu prisosință. Vorba lui Cornel Dinu: „La cât petrol a dat Moreniul lumii, mai ales americanilor, orașul acesta ar fi trebuit să aibă trotuare pavate cu aur și echipa de fotbal în cupele europene”. Cel mai important lucru este că echipa galben-albastră are un public devotat, un imbold permanent, și doar împreună au trecut prin atâtea vremuri bune și rele. Să sperăm că viața echipei Flacăra Moreni, după împlinirea a 100 de ani, nu va mai cunoaște bulversări și se va bucura de mai multă lumină. La mulți ani, Flacăra Moreni!
* Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița
