Îmi place mult de Guillermo ca persoană, e cel mai simpatic antrenor care a trecut pe la CSM Târgoviște. În schimb, nu-mi place să-l tot aud cum laudă adversarii pentru victorie, fie că vorbim de CSM București, de Alba Blaj sau de Olympiacos Pireu. Echipe tari, o recunosc, doar că toate ne-au îngenuncheat anul acesta la Târgoviște cu același scor, 3-1. Un set, atât a fost în stare să ia Trică și colegele din fiecare meci, cât să ne enervăm și mai tare. L-am întrebat pe antrenorul spaniol dacă ia în calcul o demisie, după eșecurile care vin în lanț pe teren propriu, în meciurile mari. S-a enervat, dar nu asta m-a deranjat, ci aroganța cu care i-a răspuns unui coleg, chiar dacă întrebarea nu a fost cea mai inspirată. El nu știe atâta volei ca Naranjo, niciun jurnalist local nu știe, însă e dreptul nostru să întrebăm și avem pretenția să nu fim luați peste picior.
Trică, ce ți-e așa de frică?
Nu vreau să revărs toată amărăciunea către spaniol, un antrenor muncitor și implicat, însă echipa gâfâie, greșește mult, majoritatea jucătoarelor sunt ieșite din formă. Iar Alex Trică ne-a curățat pe final, când s-a speriat de minge, și toată lumea a tras pe ea, adversari și colege. A ieșit o eliminare dezamăgitoare, după un meci eroic în Grecia, urmat de prestația leșinată de la Târgoviște. Au fost și câteva momente frumoase, însă pe Olympiacos nu poți s-o răpui dacă ți-e frică să joci. Care Olympiacos, să-mi fie cu iertare, dar nu mi s-a părut vreo sperietoare. E o părere neavizată, poate au văzut altfel „jurnaliștii” de la masa presei, unde nu ai loc de diverși cetățeni. Nu-s genul care să critic la supărare, însă nici nu pot să laud ce am văzut marți seară. Probabil la fel gândesc mulți dintre cei 1.500 de oameni care au urmărit partida, cred că cea mai mare asistență pe care am văzut-o în Polivalentă la un meci de volei. Eu sper ca CSM să se trezească din brambureală și să nu piardă sâmbătă, la Bacău, altfel nu voi mai întreba de demisii, ci le voi solicita. Dincolo de amărăciunea eliminării, am gustat din vibrația unei confruntări europene, stropită de lacrimile Mayei Collar, vărsate la conferința de presă. Ce paradox. O sportivă din Spania a plâns de durere pentru Târgoviște, în timp ce oameni din club râdeau cu gura până la urechi! Uitam să scriu scorul: 1-3 (17-25, 25-16, 21-25, 22-25). Și gata cu Challenge Cup!
