Fotbal pe pâine, un meniu a la Qatar! Messi a părăsit stadionul cu capul în pământ

1181

Niciodată nu am servit la ora prânzului fotbal pe pâine, ca în aceste zile ale Mondialului din Qatar. Fotbal de Mapamond, precizez, nu un banal sandvich de Liga a 2-a. Unii au mutat sufrageria în bucătărie, alții se ascund din calea șefilor, pentru a vedea, pe telefoane, ce mai este la Doha. Elevii au avantajul băncilor. După ce că era atât de insolit, prin faptul că se dispută iarna, acest turneu final vine și cu o mapă întreagă de curiozități. Privim uluitoarele stadioane, capodoperă de artă în toată regula, despre care am aflat că majoritatea vor fi demolate după încheierea competiției. Deșertul nu le poate oferi viață decât o lună de zile. Materialele vor fi donate unor țări sărace. Of, Doamne, dacă ne-ai fi îngăduit teleportarea!… Cum ar fi fost privit un asemenea stadion în Sierra Leone, Burundi, Zimbabwe, Haiti sau Guineea Ecuatorială. Dar ce, numai în țările sărace? Minunile acelea și-ar fi găsit oriunde în lume un loc aparte. Numai că teleportarea înseamnă, deocamdată, demolare, transportare și reconstrucție. Până la urmă, e bine și așa. Pur fotbalistic, prima minune a Mondialului a fost înfrângerea Argentinei de către Arabia Saudită. Messi a părăsit stadionul cu capul în pământ, în timp ce Al Shehri și Al Dawsari, în doar cinci minute, au oferit concetățenilor încă o zi liberă în calendar. Fotbalul este capabil să modifice chiar și rânduiala zilelor. La colțul străzii pe care locuiesc, după meciul acesta istoric prin rezultate, s-a încins o discuție pro și contra Messi. Bătrânii pronunțau numele lui Maradona, ca pe al unui sfânt, deși numai sfânt nu a fost „Butoiașul atomic”, în timp ce mai tinerii vecini susțineau că Lionel este, încă, numărul 1 mondial. Nu știam că sunt atâția fani ai Argentinei în cartierul meu. Aștept suporterii Braziliei și Portugaliei. La cât fotbal respiră Târgoviștea, este clar că Ronaldo, Leao, Mendes sau Neymar, Vinicius, Thiago și Casemiro sunt pe lista preferințelor multor împătimiți ai urbei. Chiar am auzit pe stradă un bărbat întârziat, ca și mine, care își îndemna soția să meargă mai repede, că începe meciul (Franța – Australia 4-1). Aproape sarcastic, soția i-a spus. „Nici dacă juca Chindia nu alergai așa”. Am zâmbit și, imediat, m-am gândit la restanța cu Universitatea Craiova, din 29 noiembrie, la problemele cu salariile și primele de joc, la revenirea pe stadionul Eugen Popescu, la ale noastre. Ce scurtă este distanța de la Doha, până aici, la Târgoviște, când o străbați cu gândul la fotbal. Sau, ce mică e lumea fotbalului. Să auzim de bine…

* Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here