Uneori, un rezultat de egalitate poate fi mai frumos decât o victorie. Așa s-a întâmplat în ultima etapă a campionatului 1981-1982, la Hunedoara. Lângă furnale, înaintea partidei Corvinul – CS Târgoviște, nu se vorbea decât despre proporțiile scorului în favoarea echipei gazdă, ca o frumoasă încheiere a sezonului care a adus echipa locală pe locul 3 în ierarhia națională, cel mai bun deținut vreodată. Era rodul unor jucători de excepție, precum Lucescu, Dumitrache, Petcu, Rednic, Andone, Klein, Alexa, Nicșa. Deși locul pe podium era asigurat și de un egal (după Dinamo și Craiova), el trebuia consolidat prin puncte, nu doar prin golaveraj. Acesta era și motivul pentru care Corvinul își dorea victoria, adică să termine cu un punct în față de FC Olt, locul 4. O înfrângere ar fi fost catastrofală, pierdea locul de UEFA. Și ce aproape a fost de acest dezastru!
Andone deschide scorul
Andone deschide rapid scorul, în minutul 3, și așteptările erau împlinite. Nu s-a luat în calcul faptul că oaspeții, departe de a se cantona într-o apărare disperată, au un atac eficient, iar Greaca îi amenințase chiar din minutul 1. Mă aflam în acea zi de mai la Hunedoara (1982), cu ocazia Concursului Național „Freza de aur”, și am asistat la acest meci, care rămâne un exemplu de devotament oferit de întreaga noastră echipă, fără vreo excepție. Din minutul 10 a început vijelia târgovișteană, declanșată prin Radu Viorel. Apoi, un minut mai târziu, Greaca expediază balonul în bară. Urmează o „ghiulea” a lui Octavian Popescu, ce a produs un oftat în tribune. Fazele CS-ului se succed în continuare, Aelenei și Octavian Popescu îl fac mare pe portarul Alexa, în timp ce Gheorghe desființează o plută din spatele tribunei. Și toate aceste „rafale” ar fi continuat, dacă nu venea pauza. Dacă CS-ul ar fi condus cu 3-1 în prima repriză, nu ar fi fost nicio surpriză pentru spectatori.
Egalează Economu
La revenirea echipelor pe teren, un spectator îi strigă lui Gheorghe, să tragă mai încet, că dărâmă vreun furnal! Unul, de lângă mine, l-a botezat pe Greaca… obuzul… Gazdele devin precaute, Petcu se trage în apărare. Scăpăm de un autogol al lui Dumitrescu și, imediat, antrenorul Lucescu intră în teren în locul lui Dumitrache. Și nu a făcut rău că a intrat, pentru că a avut posibilitatea să vadă de pe gazon (!) golul egalării, marcat de… hunedoreanul Economu, în minutul 75. Un șut „plin”, de la marginea careului mare. 1-1. Și ca să nu-mi exprim bucuria, căci nu uitasem unde mă aflam, am luat-o ușurel spre un colț al tribunei mai nepopulat. De acolo am urmărit un final de meci, în care parcă se juca cu titlul mare: „Dificilul meci egal al Corvinului”. Dar, în caseta tehnică, aproape toată echipa noastră era scrisă cu majuscule. Iat-o: Mia – Agiu, Dumitrescu, Ene, Pitaru – Gheorghe, Aelenei, Economu – Greaca, R. Viorel, O. Popescu (min. 54 Mărgelatu).
Pe podium la „Freza de aur”
Peste câteva zile începea Campionatul Mondial din Spania – 1982. Am terminat și eu concursul pe podium și, fericit, am pornit spre Târgoviște. Trebuia să-mi pun la punct antena TV pentru… bulgari. Ei, vecinii, transmiteau El Mondialul, ai noștri, nu. Dar și în timpul Mondialului mai „revedeam” secvențe de la Hunedoara, cu Greaca, Gheorghe, Economu și toți ceilalți, pentru că „ochii minții” înregistrase aproape totul.
VASILE NEAGU
Foto: Gabriel Degeratu (Fotbal sub Turnul Chindiei)
