VASILE NEAGU
Euforia produsă de urcarea pe tronul ligii secunde a echipei Chindia ne-a făcut să devenim atât de… efervescenţi cu laudele, încât ne-am pierdut introspecţia. A fost şi o forţare (intenţionată), care – credeam noi – va întreţine atmosfera „ozonată” din sânul echipei. Totul a fost inutil, pentru că normalul nu poate survola senzaţionalul decât în condiţiile unui devotament total. Derby-ul Chindia – FC Argeş a fost un joc lamentabil din partea ambelor echipe. Noroc cu… pauzele pentru hidratare, altfel lâncezeala ar fi fost şi mai mare. Din tot acest meci nu ne-a rămas în memorie decât evoluţia… galeriei piteştene şi cel mai absurd fault văzut vreodată pe un teren de fotbal, cel comis de antrenorul Emil Săndoi, un languros al jocului său de altădată.
Unde este munca preparatorului fizic Isac Stelian?
Fără discuţie, cel mai mare efort i-a aparţinut antrenorului Viorel Moldovan, care s-a zbătut mult, mai abitir decât toţi elevii săi. Dacă a fost doar de faţadă, rămâne să ne convingem. Această elucidare ne face să ne punem întrebarea: unde este munca preparatorului fizic Isac Stelian? Dacă jucători cu vârste cuprinse între 20 şi 24 de ani aleargă cu încetinitorul, înseamnă că ceva nu este în regulă. Cu îngăduinţă, admitem că doar Liviu Mihai, Mădălin Martac şi parţial Cherchez au încercat o deliberare spre efort. În plus, acele lansări înalte pe contraatac, în faţa unei echipe cu fundaşi de altitudine, repetate de zeci de ori, erau ilogice. Doar ţesăturile de suveică ar fi fost indicate. Acesta era jocul original al Chindiei şi dintr-o astfel de fază s-a marcat şi golul lui Cherchez. Egalarea a venit pe o bâlbâială „demnă” de tot hazul, de care a profitat un bătrân (Buhăescu), cu sprijinul altu-i bătrân de-al nostru! Şi, astfel, facem o delegare şi către Alin Draga (kinetoterapeut), spre un tratament de regivorare. Și chiar spre antrenorul de portari, Gheorghe Păsărică.
Viorel Moldovan are mult de lucru sub Turn
Nici deschiderea porţii de sub tribuna I, după un semieşec, pentru nişte reprezentante ale sexului frumos, nu ni se pare oportună – după un meci neonorabil – chiar dacă acest lucru s-a făcut la cererea căpitanului Chindiei. Huiduielile (primele din acest sezon!) au fost întemeiate. „Afişarea”, în faţa unui public supărat, a unor „trăiri de iubire” nu este demnă! E clar că Viorel Moldovan are mult de lucru sub Turn, pentru a imprima Chindiei un etalon propriu, dacă îl are, şi o asamblare de mecanism durabil.
Arbitraj pe alocuri distractiv
La „realizarea” anostului spectacol de sâmbătă a „contribuit” şi brigada de arbitri. Adrian Comănescu a închis ochii la violentele crampoane ale „vulturilor”, iar asistenţii din Timiş (Raul Ghiciulescu şi Nicolae Chitoiu) au stârnit hohote de râs, din partea unui grup de arbitri din… campionatul nostru judeţean! În concluzie, trebuie să uităm repede acest „derby” şi să concordăm pretenţiilor unui fotbal adevărat. Este foarte posibil ca acest duş rece să-i facă bine echipei noastre! Asta, în condiţii de fair-play, şi nu prin introducerea unor verigi canon (în mod intenţionat) în lanţul de rezistenţă al Chindiei.
Notă: În numărul de luni al acestui ziar, sub titlul „Asta nu e Chindia!”, redactorul Costin Mihai include o viziune demnă de tot adevărul: „Ultimele meciuri dintre Chindia şi FC Argeş ne-au pus pe gânduri”. Subscriem şi noi – alături de majoritatea cititorilor, suporterilor şi… telespectatorilor! Până la urmă, ne punem şi noi o întrebare: de ce relaţiile dintre cele două echipe sunt doar în favoarea argeşenilor?… Să facem sau nu o paralelă cu fostul domiciliu flotant al preşedintelui Chindiei?
Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița
Sursa foto:dbonline
