Începem prin a le transmite celor ne etichetează pe postări cu caracter denigrator că vom avea reacție. Așa cum am făcut-o atunci când am sesizat că pagina de Facebook AJF Dâmbovița se ocupa cu aceleași practici infame. Poziția noastră e clară, ne dorim o schimbare în fotbalul județean, avem sute de argumente, însă nu ne asociem cu niciun grup. Nu avem niciun interes personal dacă pică Tudor și, ca un amănunt, cele mai multe propuneri de colaborare au venit chiar din tabără lui. Niciodată, dar niciodată, nu vom face echipă cu cel care a zdrențuit fotbalul dâmbovițean.
„Platforma” SF, din altă galaxie
Tudor Emil a refuzat invitația la o confruntare televizată și nu a acceptat nici măcar un dialog telefonic sau realizarea unui interviu. Sunt alegerile tovarășului, știm care-i sunt limitele. De data aceasta, a încercat să vină cu o „platformă”, încărcată cu promisiuni distractive gen: program IT la puterea a cincea, transparență totală, profesionalism total, fotbal pentru toți și toate, fair-play și respect, comunicare neîncetată, o colaborare bună cu presa etc. Timp de 27 de ani nu a făcut nimic din toate acestea, acum are 67. Nu-i mor copiii de foame, iar nepoții îl vor acasă, să-și petreacă mai mult timp cu ei.
Jurământ cu mâna pe Biblie, în genunchi? Pe asta n-o credem!
Colegii de la dbonline au surprins perfect starea jalnică în care a ajuns fotbalul județean, la subsol pe lângă cel din timpurile lui Nicolae Ceaușeșcu sau Gheorghe Gheorghiu Dej. Textul e genial, iar fotografia lui Tudor Emil operă de artă. Pe fundal, o hartă a județului stă să-i cadă în cap, semn de prăbușire, de schimbare, de amatorism. Omul e din alte vremuri, pare dinainte de Rovine, de Posada, de Sarmisegetuza. Unii îl admiră sincer și ne e milă de ei. Noi nu credem că i-a pus să jure cu mâna pe Biblie, în genunchi, că-l vor vota, așa cum se vorbește. Poate că le-a șters cartonașe, suspendări sau amenzi, dar pe asta n-o credem, cu jurământul la podea. E posibil ca joi să fie ultima zi a lui Tudor Emil ca președinte al AJF Dâmbovița. Nu-l vom regreta, însă nici nu-l vom uita. E studiu de caz, merită să-i dedici o carte. Dar pe care să nu o citească vreodată familia.
Sursa foto: dbonline
