Întotdeauna, momentele dificile se depășesc prin luciditate, prin claritate în gândire și curaj. Aceste substantive au stat, dintotdeauna, la baza rezistenței în orice activitate, cu precădere în competițiile sportive, dar mai ales în fotbal. Permanent, jocul acesta, care domină planeta, zgâlțâie inimile a milioane de oameni, practicanți sau suporteri, de la celelalte echipe ale lumii și până la grupurile de copii care se joacă, sau îl joacă, pe plajele mărilor sau oceanelor, ori în parcările dintre blocuri. Atât de sus a ajuns acest sport, încât el domină geografia lumii. Sunt sute de metropole pe mapamond, care au rămas în anomimat, doar pentru faptul că sportul rege nu și-a găsit un loc în sânul lor. Dar, sunt și minuscule așezări lumești, care, îmbrățișând fotbalul, au ajuns celebre. La fel stau lucrurile și la nivelul unor state, precum Croația, care a fost finalistă mondială, cu doar 3,86 milioane de locuitori. Și, pentru că altul este scopul acestor rânduri, dar tot fotbalistic, coborâm pe Alpii Dinarici, atât de iubiți de celebrul Luka Modric, și venim acasă, la poalele Carpaților. Și aici, geografia este mult mai cunoscută, dacă o raportăm la fotbal. Ușor, ușor, venim spre ceea ce ne doream.
O încercare, greu de conceput
Târgoviștea, oraș simbol al României, Cetate de Scaun a Țării Românești, are și ea un palmares (ca să rămânem în totalul prezențelor în primul eșalon), destul de apreciat. Cum lumea nu este făcută doar pentru măreții, căci nici ruinele Cetății nu ar mai fi existat, nici fotbalul de aici nu a făcut excepție. Coborâșul, destul de accentuat, supune echipa fanion a Târgoviștei unei încercări, greu de conceput, la o luptă pentru supraviețuire în eșalonul secund al fotbalului românesc. Deocamdată, nu trebuie tras semnalul de alarmă și, sperăm să nu fie nevoie, nici după partida cu Șelimbăr. Cum precizam la început, luciditatea, chiar venită un pic mai târziu, necesară, poate restabili adevărul în lupta Chindiei pentru supraviețuire. Apelez la o declarație veche, pe care o păstrez ca pe o icoană, a marelui jurnalist Ioan Chirilă. „Turnule, uneori închide ochii!”. Nu mai este nea Vanea, nici „graiul” presei de atunci, dar cuvintele mi-au rămas pe retină și un „senzor” a avut amabilitatea să mi le renască într-o vizită recentă la Turnul Chindiei. Am privit de acolo frumosul stadion „Eugen Popescu”, Târgoviștea toată, Leaota, Câmpia Târgoviștei și Mănăstirea Dealu. Cu toate acestea, imaginile superbe erau învăluite într-o percepție vizuală negativă, care s-a adevărit. Complotul de la Măgura Sibiului se desfășura, și se adeverea, chiar în acel moment. Acvila verde, de lângă capitală, făcea o introspecție pe la Măgura Sibiului.
