I-am strâns mâna lui Tudor Emil, l-am felicitat pentru victorie și l-am invitat la interviul câștigătorului. Așa e corect, de vreme ce membrii afiliați ai AJF Dâmbovița l-au preferat lui Ionuț Iugulescu și Aurel Godinac. Chiar dacă el nu a fost corect, interzicându-mi în mod abuziv accesul în sală, chit că am primit acreditare pentru Adunarea Generală a Alegerilor. Prezența președintelui FRF, Răzvan Burleanu, și vocea reprezentanților de echipă, l-au înmuiat și am putut pătrunde într-o încăpere mică și neaerisită, păzită mai ceva ca depozitele cu stupefiante ale cartelurilor din Columbia. Au pătruns și mulți votanți fără delegație, filtrați cu atenție de gardienii lui Tudor, în timp ce alții au rămas pe hol, din cei mai vocali. Dar s-a votat corect, iar președinte a ieșit cel pe care sursele noastre l-au indicat tot timpul ca favorit, ba chiar cu un avans mai mare decât verdictul (56-34-4). „Chucky” l-a umilit pe Emiluț ca discurs și ca program, însă șansele lui au fost tot timpul mici. M-a surprins, sincer, că a rupt 34 din voturi. Nimeni a obținut vreodată mai multe într-o dispută electorală cu Tudor, pe care nu l-ar fi bătut nici Burleanu. Doar Cristi Catană l-ar fi răpus, însă s-a vândut pe drum, pentru a-și păstra funcția de secretar. De fapt, Catană a câștigat alegerile și nu Tudor, care a spus că-l lasă moștenitor peste tron, bine că n-am scris troacă. Oamenii cu ceva carte au plecat traumatizați de la Casa Sindicatelor, vor visa urât. Eu m-am relaxat după o transmisiune maraton, apoi am râs cu poftă, developând filmul evenimentelor. V-am spus că mai degrabă câștigă România un Campionat Mondial, decât să piardă alegerile un președinte de federație sau de AJF. Mircea Sandu s-a retras când s-a plictisit, Tudor Emil e plictisit demult, dar nu vrea să plece. Acum s-a îndurat să o ia la pas, să-l cinstească pe Octavian Goga, nu poetul, ci supervizorul dezamăgitor al alegerilor, și pe cei care l-au servit. Unii abia mai mergeau, iar alții s-au îmbătat ca porcii, așa cum o fac și pe la meciuri. E momentul lor de glorie, mândri nevoie mare că au rămas slugile tovarășului. Sunt foarte rare momentele în care îi prinzi pe toți în același loc și e imposibil să nu te umfli de râs. Demult nu am mai râs cu o asemenea poftă. M-a amuzat să văd și mașina AJF-ului, cu un cărucior de copil în spate. E inutil să te enervezi pe cei săraci cu duhul, ia-i ca atare. Aștept cu nerăbdare ce a promis Tudor cel Bătrân, adică program IT la puterea a cincea, transparență totală, profesionalism total, fotbal pentru toți și toate, fair-play și respect, comunicare neîncetată, o colaborare bună cu presa. Eu sunt dispus să colaborăm, însă îl vreau în echipă și pe Donald Trump. Mă așteptam, totuși, să aud un cuvânt spus și în memoria regretatului Severin Anghelinu, fostul secretar al asociației. Ca o ironie a sorții, i-am văzut nepoții cum se jucau în fața Sindicatelor. Bunicul lor s-a sacrificat pentru șeful de la AJF, pentru șeful de la FCM, însă numai familia îi mai cinstește memoria. Închei într-o notă tristă, pentru că trist este și viitorul fotbalului dâmbovițean.
