Într-un moment în care cei mai mulți dintre jucătorii Chindiei au dat bir cu fugiții, după retrogradarea din Superligă, consider că cei foarte puțini care au rămas aici, cu sufletul, ar trebui respectați și nu izgoniți. Mai ales Cornel Dinu, cel mai vechi jucător al echipei și căpitanul ei în multe momente, omul care evoluează din 2007 pe stadionul „Eugen Popescu” și de 12 ani numai pentru Chindia. Rețin prima lui zi de antrenament pe maidanul din spatele stadionului, era un copil timid, respectuos. Cornel a fost dintotdeauna un băiat ireproșabil. Educație bună, modestie, demnitate, caracter, atașament. La cum îl știu, nu ar fi plecat niciodată de la Chindia, chit că ar fi ajuns să evolueze în ligile județene, pentru că aici e casa lui, sufletul lui, universul lui. Poate că cei care au preluat funcții la club nu-l cunosc prea bine, însă noul team manager, Irinel Voicu, l-a antrenat sezonul trecut, doar s-a numărat printre secunzii lui Toni Petrea, la retrogradare. Ei bine, tocmai Irinel i-a transmis că poate să-și găsească o altă echipă. Iar dacă nu-și găsește, i se va oferi, totuși, ceva, la Chindia. Vai de capul meu, ce umilință servită unui simbol al clubului! Irinele, „cinuleve”, nu faci tu asta! Înțeleg că ai rămas în club, în timp ce mulți au dispărut, dar tu ești de-al nostru, frate, ești un băiat de zahăr, la fel ca și Cornel. Mai bine îi spuneai că nu se dorește o colaborare, bărbătește, asumat! Cu toate că, Dinu e Căpitanul care nu a trădat niciodată, el respiră pentru Chindia, pentru că el este Chindia. Eu am întrebat de situația lui la conferința de presă de luni, chiar și de a lui Cosmin Atanase, un alt fotbalist bun, care poate juca oricând la Liga a 2-a, la fel ca și Cornel. Sau ca Andrei Șerban și Adrian Ioniță. Răspunsul a fost evaziv. I-am privit cu simpatie pe noii conducători de la Chindia, Cordoș, Stăncioiu, Militaru, acum sunt aici și trebuie susținuți. Să avem răbdare și înțelegere cu ei. Dar să nu creadă, că sunt stăpânii clubului. Au mai crezut și alții, nume grele, ohoo, Gică Popescu, Ion Crăciunescu, și s-au cam „accidentat” lângă Turnul Chindiei. Cornel a plâns non-stop, de frustrare. Și eu am plâns, recunosc, după retrogradarea de luna trecută. Pentru că pe el îl doare sufletul de echipa asta, pentru care a jucat aproape 200 de meciuri, de la Liga a 3-a și până în SuperLigă. Umilindu-l pe Cornel Dinu, umilești Chindia Târgoviște!
P.S. Întrebare pertinentă, venită din partea unui prieten. „Chindia chiar este în postura să renunțe la puținii jucători rămași?”
