Târgoviștea, Simbolul ei Chindia! Tu, Campioana unei mari Cetăți

Anticipam un rezultat bun al Chindiei cu Universitatea Craiova, chiar dacă târgoviștenii veneau după șase meciuri fără victorie, iar oltenii după o serie de zece partide fără eșec. Eșec pe care juveții nu l-au mai cunoscut niciodată în acest sezon pe un teren străin. Emil Săndoi a studiat în profunzime jocul, lotul și tot ce înseamnă Universitatea Craiova, iar meciul de la Buzău a semănat ca o partidă de șah. După ce și-a organizat riguros blocul defensiv, întărind axul central, a plantat oameni pentru a-i sufoca pe dispecerii Nistor și Cicâldău, cărora nu le-a oferit spații și timp de gândire. Săndoi știe foarte bine că Universitatea este o echipă de posesie, care începe construcția cu portarul Pigliacelli, dar și că are jucători de bandă de calitate, ce pot produce faze importante. Săndoi a adaptat sistemul de joc în funcție de adversar, l-a schimbat chiar, și a blocat desfășurarea Craiovei prin toate mijloacele regulamentare. A știut că oltenii au posesie, nu și finalizare, a mai știut că fundașii lor centrali sunt lenți, gafează și cedează sub presiune, dovadă cadourile făcute de Paul Papp, la penalty, și de Marius Constantin, la gol. A mai știut că fosta lui echipă își pierde răbdarea și luciditatea dacă nu înscrie, dar și că nu are moral să recupereze pe tabelă. Săndoi a jucat deștept acest șah pe dreptunghiul foarte verde de la Buzău, cu grecul Marinos Ouzounidis, care nu-și cunoaște prea bine propria echipă, darămite adversarul. Chindia s-a apărat ca Atletico Madrid în zilele bune, vorba unui analist tv, și a așteptat contraatacul letal, plecat de la Berisha, care nu e așa de slab cum îl văd mulți, continuat printr-o centrare laser, ce a survolat careul, servită de Dumitrașcu, Neguț a pasat cu pieptul, ca Ibrahimovic, iar Iacob l-a trimis după pizza pe Marius Constantin, printr-un dribling marca Hagi, apoi finalizarea a fost mult mai bună decât la penalty, când a lovit bara. La primul gol în Liga 1, Paul nu va uita toată viața meciul jucat în tricoul Chindiei pe 27 februarie 2021, la Buzău, cu Craiova. Un băiat matur și în declarații, la fel ca antrenorul său. Într-un moment în care toate laudele merg către jucători și banca tehnică, eu aș împinge discuția pe culoarul pozițiilor publice tot mai tranșante ale oficialilor și asociaților Chindiei, împotriva arbitrajelor. Puși la colț, „fluierașii” au ajuns să se teamă să mai greșească împotriva roș-albaștrilor, dovadă penalty-ul acordat fără ezitare la Neguț, dar și indiferența lui Istvan Kovacs la loviturile în careu asupra lui Ivan și Cicâldău. Chindia bate Craiova de două ori în acest sezon, fără să primească gol, și începe să spere din nou la play-off. Importante sunt punctele acumulate, importantă este victoria, venită după o perioadă nebuloasă, important este acum meciul următor, tot cu Universitatea, din sferturile Cupei României. Dacă ar mai ieși o dată, Oltenia ar ajunge să se teamă de Chindia, ca de coronavirus. De ce nu s-ar putea?…