Copiii atletismului sunt rari. Așa de rari, încât îi prețuiesc ca pe niște adevărați campioni. Poate că nu vor ajunge în vârful performanței, însă ei reprezintă speranța, viitorul, lumina. Acum e călduț afară, parcul e încă viu, dar iarna nu-i ca vara, primăvara sau toamna. Fără vestiare, fără o pistă de atletism, fără, fără, fără… M-am revăzut cu Diana Ivăncescu, regina sportului dâmbovițean în 2017. M-a servit la un restaurant pe Centrul Vechi. S-a lăsat de atletism. Campioană națională, medaliată balcanică, un sportiv de excepție. Din atletism nu-și poate câștiga existența. Muncește pe rupte, un copil bun, foarte bun, dar cam singur pe lume. Diana Ivăncescu, George Preda, Ionuț David, Ionuț Stancu, Cristian Stoean… Ce atleți! Ce caractere frumoase! Ce tineri educați! Atletismul târgoviștean i-a pierdut pe toți. Sportul târgoviștean i-a pierdut pe toți. Cei care au distrus viitorul sportiv al acestor suflete curate și chinuite vor plăti într-o zi. E un Dumnezeu sus!
„Poate nu are ce mânca acasă!”
Este mesajul pe care l-am postat într-una din serile trecute pe peretele de Facebook, distribuit și comentat inclusiv de Diana Ivăncescu (22 de ani), o campioană care apare în panoplia sportivilor de aur din istoria județului. A avut ca an de grație 2017, când a fost nominalizată drept Cel mai bun sportiv dâmbovițean, devansând luptătoare uriașe, precum Maria Cioclea, Diana Vlăsceanu, Georgiana Filip și Mihaela Panait sau pe reputatul pugilist Cătălin Cristea. „Pot s-o mai țin eu la atletism, că a terminat școala, când ea nu are bani nici de lucruri elementare pentru o fată? La ultimul concurs am fost pe banii mei, eu am plătit deplasarea de pe card. Copilul e chiar foarte înțelegător, acceptă situația cu bunătate, însă poate nu are ce mânca acasă”, atenționa antrenoarea Desdemona Banu Ionescu. Inevitabilul s-a produs, iar Diana a abandonat anul acesta cariera de atlet, în perioada de apogeu, pentru că, realmente, nu avea din ce să trăiască.
„Totul este degeaba sau de moment!”
„Mă simt nevoită să spun și eu câte ceva, deoarece m-au atins profund cuvintele domnului Costin Mihai. Aprob cele scrise în postare, deși din grupa formată de doamna/domnii antrenori, am convingerea 100% că toți… PRIN SUSȚINERE și numai prin susținere pot ajunge la un nivel înalt. Nu vreau să acuz sau să învinui pe cineva anume, dar nu este corect față de acest sport și de sportivii atleți. Aș mai vrea să atrag atenția că rezultate sunt și au fost mereu, și fără susținerea adecvată acestui sport, dar sunt degeaba dacă nu poate exista o continuitate în creșterea performanței. TOTUL ESTE DEGEABA SAU DE MOMENT, DACĂ ACEST SPORT NU ESTE SUSȚINUT DE CEI RESPONSABILI. (Că așa susținuți am fost, și aici vorbesc de perioada în care eu am activat ca atletă la CS Târgoviște. Am fost ajutată și susținută cât s-a putut de persoane care nu aveau responsabilitatea să o facă, nu mai zic de D-na Antrenor…) Un pic cam trist, dar adevărat! Și o să mă opresc aici… mulțumindu-le acelor persoane care ne-au și m-au susținut atunci când a fost nevoie. Și rog, și îmi doresc, ca situația din atletism să se schimbe prin fapte cât mai curând posibil și fără amânare, atât în Târgoviște, cât și în țară”.
Campionii noștri vs. mercenarele lor!
Un mesaj impresionant, transmis de o tânără impresionantă! Diana Ivăncescu va rămâne în istoria sportului dâmbovițean ca o mare campioană! Se sperăm că sacrificiul ei, povestea ei, strigătul ei vor salva generațiile viitoare de atleți târgovișteni! Vor urma alte mesaje cutremurătoare transmise de mari campioni ai urbei, care au găsit curajul să-și expună public durerea, în speranța că sporturile individuale vor primi respectul cuvenit la Târgoviște, unde răsfațate au fost doar cele de sală, inițial baschetul, acum voleiul feminin, cu salarii și condiții de lux european.
* Orice distribuire a acestui material reprezintă o formă de susținere a sporturilor individuale din Târgoviște
