Pe un picior de plai / Un meci rupt din rai

2142

Au trecut peste 30 de ani, dar meciul acela nu-l pot uita niciodată. Toate frumusețile poveștilor despre iarnă coborâse din tomuri și se revărsase peste Fieni, iar Leaota, albă, asigura contrastul dintre vis și realitate. Programat parcă intenționat la mijlocul lunii decembrie, derby-ul Diviziei B, Seria a II-a, din turul campionatului 1994-1995, disputat între Cimentul Fieni și Oțelul Universitatea Târgoviște, a fost într-adevăr un cadou pentru cei aproape 7000 de suporteri, care au ticsit cochetul stadion al „cimentiștilor”. Doar un Moș Crăciun lipsea din acest peisaj… laponic. Deși existau unele rivalități între jucătorii celor două echipe dâmbovițene, înainte de meci totul s-a uitat. Parcă îi stăpâneau celebrul motto al Indirei Ghandi. „Nu poți să dai mâna cu pumnul încleștat”. Așa de fair-play s-au comportat toți jucătorii, mulți dintre ei foști colegi la echipele de tineret de la CS Târgoviște. Rezultatul meciului era foarte important pentru ambele echipe. Ca să petreacă Revelionul pe primul loc, oțelarii trebuiau să învingă. Din spate îi presa Astra Ploiești, diferența fiind doar 4 puncte în favoarea echipei lui Mielușică. Dar, și gazdele își doreau să urce pe podium, fiind pe locul 5 înaintea derby-ului.

Oțelul Universitatea a devenit „Micul Ajax”

Încrâncenarea devine vizibilă chiar din primul minut de joc. Fiecare jucător avea câte două umbre, una de la soare (da, era un soare rămas din timpul verii!) și una umană. Primul care se descotorosește de „perechea” sa este Bârdeș. Era minutul 22, când incisivul atacant deschidea scorul. Extaziați, suporterii, jumătate dintre cei prezenți la meci, „uită” numele echipei preferate și scandează „CS, CS!”. După numai trei minute Cimentul egalează prin Betz. Jocul place, spectacolul este asigurat și pe gazon, și în tribună, inclusiv toate împrejmuirile stadionului. Cu excepția câtorva jucători de la Flacăra Moreni, în acest derby erau implicați cei mai buni fotbaliști din județ. Cu un sfert de oră înaintea finalului, soarta acestui meci de mare spectacol, cu mult peste Divizia A și aproape de nivelul Diviziei Naționale (explicație: Diviziile, Ligile de azi, erau în ordine, Divizia Națională, Divizia A, Divizia B…), se decide prin trei goluri, astfel: în minutul 78, Rădoi spală păcatele, după ce ratase 5-6 ocazii uriașe, 1-2; după exact 10 minute, Duță saltă definitiv suporterii în picioare, 1-3. În minutul 90, după un penalty, Ristea apropie scorul de adevăr 2-3. Dacă cineva ar fi avut inspirația să înregistreze video, măcar ultimele 15 minute ale acestei partide, astăzi am fi avut dovada motivației pentru care Oțelul a devenit „Micul Ajax” și a urcat până în primul eșalon, iar Cimentul a ajuns în divizia secundă, la doar două locuri de promovarea în prima. Nici nu visam noi atunci, spectatorii de pe „Cimentul”, că fotbalul dâmbovițean va cunoaște o ascensiune mai rapidă decât… timpul.

Nume grele la ambele echipe

Presa vremii a „punctat” acest meci astfel: „Liță – campionul ratărilor”, „Dincă – stâlpul de ciment al gazdelor”, „Duță, lob „a la Năstase”, „Revelion târgoviștean în fotolii de lider”. Antrenorii celor două echipe erau Marin Olteanu și Silviu Dumitrescu. Și pentru ca acea pagină să fie completă, iată și formațiile care au săvârșit minunea de sub Leaota:
Cimentul: Chivereanu – Toma, Betz, Crainiciuc (71 Mănoiu), Ioniță (35 Bisioc) – Dincă, F. Tudose, Vișan – Albulescu, Chircă, Ristea.
Oțelul Universitatea: Igescu – Mella (78 Boboșilă), Gâlmencea, Țermure, Mielușică – Ghenea (63 Tudose), Liță, Duță, Bălașa – Bârdeș, Rădoi.

Așadar, a existat un derby dâmbovițean, la nivelul Ligii a 3-a de azi, ai cărei „actori” aveau să devină certitudini în Liga I (Oțelul, devenită Chindia – „Micul Ajax”), și premianți în Liga a II-a (Cimentul Fieni), ca să nu mai confundăm denumirile pe care le-au avut primele trei eșaloane.

VASILE NEAGU 

Foto arhivă: Gabriel Degeratu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here