Chindia Târgoviște încheie anul 2023 într-un mod demoralizant, pe primul loc din a doua jumătate a clasamentului (!) și nu pe cel al play-off-ului, așa cum am sperat cu toții la începutul acestui sezon. Este la 11 puncte de Șelimbăr, o comună sibiană cunoscută din cartea de istorie, dar total necunoscută, până acum, din analele sportului rege. A făcut-o mare un fost dinamovist, antrenorul Claudiu Niculescu, deși nu are drept de promovare, în timp ce Dinamo are drept de… retrogradare. Chestia asta, cu echipe fără drept de promovare, este cusută cu ață albă, pentru că seamănă cu niște dirijori care comandă „orchestra” din culise, cel de la pupitru (FRF) fiind, după caz, inexistent sau complice. Acesta este adevărul pentru care sunt admise o grămadă de echipe aflate (doar) în treaba altora. La câte legi strâmbe sunt în fotbalul românesc, nu este de mirare să apară și echipe fără drept de retrogradare, din sezonul viitor. Măcar să avem o ligă secundă bătută-n cuie.
Cuvântul de ordine: mobilizare!
Așadar, Chindia hibernează pe un loc cam răcoros, pentru că nu a știut să-și mențină locul cald, pe care l-a avut până în minutul 88 al partidei cu Chiajna. Și câte puncte a pierdut din cauza acestei… obișnuințe! Până spre sfârșitul lui februarie, când se reia campionatul, fiecare jucător are timp să-și facă mea culpa, adică să-și gestioneze greșelile făcute, spre a nu le mai repeta. Fiindcă, aritmetica este generoasă cu echipa lui Diego Longo și, încă mai sunt șanse pentru play-off. Nicicum, nu trebuie să apară consolarea că… „asta e, încercăm la anu”… Mobilizare trebuie să fie cuvântul de ordine, în cele patru jocuri rămase de disputat. Se poate atinge obiectivul. Nu mai sunt meciuri cu contracandidate și nici cu echipe puternice, în afară ultimului, cu Șelimbăr. Pregătirea de iarnă o să conteze enorm. Atunci se va vedea profesionalismul antrenorului italian. Ne vom convinge și de valoarea lotului, pentru că, dacă nu câștigi 9 puncte (suficiente pentru a prinde unul din locurile 4, 5 sau 6) cu Metaloglobus, Dej și Alexandria, înseamnă că, într-adevăr, promovarea era o căciulă prea mare pentru Chindia. Dar, apare și pericolul… Să-l lăsăm încolo, să rămânem optimiști, că doar n-au ajuns niște comune sau sate să ne râdă în nas!
Cred în promovarea Chindiei
Au toate o limită pe lumea asta, chiar și în fotbal. Cu toată mediocritatea Chindiei, de care am scris, nu sunt alte echipe mai bune decât ea în liga secundă, sunt câteva mai omogene, atâta tot. În trei din cele patru jocuri din febuarie – martie se poate salva întregul campionat regular. Cele 2 puncte, care despart acum echipa dâmbovițeană de locul 6, nu trebuie să constituie o povară mentală pentru jucători și suporteri chiar, ci mai degrabă un imbold… „suntem aproape, deci se poate, hai să ne autodepășim…”. Sunt unul dintre cei care am crezut și cred în promovarea Chindiei, chiar în acest sezon. De ce nu?
Foto: sportpictures.eu
VASILE NEAGU
