„Acolo unde înțelepciunea este desăvârșită, cuvintele sunt rare”
În decursul activității mele de corespondent al rubricilor sportive din aproape toate cotidianele din țară, am realizat și câteva recorduri jurnalistice. În 1995, un desen cu Răducioiu, unul dintre cei mai reprezentativi componenți ai „Generației de Aur” a României, a fost publicat însoțind unele articole, primul fiind al meu, de cinci ori (Ziarul Cotidianul, 22-27 martie 1995). Răducioiu era atunci la Espanol Barcelona și se pregătea pentru Euro ’96. Nu știu unde erau atunci zecile de ziariști care năpădesc presa din Dâmbovița, dar nici nu mă interesează. Altul este rostul acestor rânduri. După meciul Chindia – Rapid (2-1), când Mutu încerca o „fentă” pentru înduioșarea suporterilor alb-vișinii, colateral, Florin Radu Răducioiu, dintr-un alt fotoliu tv, lăuda prestația Chindiei și o felicita pentru isprava de pe „Ilie Oană”. Și nu o făcea pentru prima dată în acest campionat. A lăudat Chindia și după jocul cu Farul, dar, mai ales, după nelealul cu FCSB. A pronunțat numele multor jucători chindiști, le-a catalogat evoluțiile, a întărit ideea că nu acolo este locul unei echipe care a marcat 12 goluri, mai multe decât Petrolul, UTA, U Cluj sau Mioveni. Fostul internațional și-a exprimat părerea pro pentru schimbarea fostului antrenor și crede în noua formulă de „comandă” Petrea – Țermure. De multă vreme nu am mai auzit vorbindu-se de Chindia în termeni elogioși. Și o făcea unul dintre cei mai mari fotbaliști români, golgheterul nostru la Campionatul Mondial din SUA, 1994. Vorba marelui povestitor, nu știu alții cum sunt, dar mie parcă mi se făcuse pielea de găină. Nu ai cum să rămâi pasiv la niște laude, spuse și pe un ton mai… italienesc, la adresa echipei de suflet, Chindia. Trebuie, obligatoriu, să-i mulțumim și noi simpaticului Florin Răducioiu. Proletar în cuvinte, simplist și originar, adept al adevărului rostit cu zâmbetul pe buze, fotbalistul cu cele mai multe prenume din România (Florin, Radu, Valeriu) a spus, după lupta de la Ploiești, că rezultatul a fost cât se poate de meritat pentru Chindia și că s-ar putea să însemne revitalizarea unei echipe care merită mult mai mult. Pentru toate acestea, dar și pentru ce a făcut în tricoul naționalei României, îi mulțumim! Cu respect, Răducioiu.
