Unul dintre cei mai mari portari ai fotbalului târgoviștean a fost Traian Marinescu, născut în anul 1923 la Izvoare, lângă Voinești, cunoscut și sub numele de Geagu. A apărat poarta TCT-ului în perioada anilor ‘40. Din această redutabilă echipă târgovișteană s-a născut, mai târziu, Metalul. În anul 1950, Geagu a fost împușcat mortal de securiști, mișelește, chiar în localitatea sa natală. Multă vreme, cazul acesta a fost ascuns sau foarte puțin mediatizat. S-a scris puțin, după Revoluție, și puțin confuz. Adevărul pur l-am aflat de la domnul Ion Gavrilă, scriitor și profesor, fost președinte al Comitetului Județean de Cultură și Artă Dâmbovița. Cu toate că distinsul om de cultură a prezentat acest caz și într-un interviu realizat de Ion Stan în cartea „Destin într-un timp dogmatic”, eu mă folosesc de o discuție personală cu dânsul, la o cafea, în frumoasa-i locuință. Astfel, am aflat că tânărul Geagu era un sportiv impunător, dispus la robinsonade de senzație și avea o priză de invidiat. Printre colegii de la TCT îi putem enumera pe Mișu Ionescu, Paul Oltei, Mircea Crețu, Puiu Florian sau Costică Cristodorescu.
Și-a apărat prietena, omorând doi militari sovietici
La 19 martie 1946 au avut loc alegerile locale, județene și centrale. Tatăl său fusese primar țărănist. El, tânărul portar Geagu, absolvise Liceul Comercial Târgoviște și era student la București. Conform legilor electorale de atunci, studenții erau obligați să voteze în localitățile unde își aveau domiciliul de bază. Împreună cu prietena sa, Geagu vine la Târgoviște, unde se întâlnește cu colegii de echipă, urmând să plece la Izvoare. La restaurantul Hanul Galben, amplasat unde se află acum Biblioteca Județeană, era staționată o unitate militară sovietică. Câțiva ofițeri ruși au vrut să danseze cu prietena studentului. Acesta s-a opus și a început un conflict. Pentru a se apăra în fața celor cinci ofițeri, Geagu a luat două petromaxuri (surse de iluminat sala) și a lovit militarii, care își apărau comandații. Doi militari sovietici au decedat. Pentru că rușii părăsiseră unitatea militară de la Teiș fără aprobare, nu au apărut represalii din partea lor, deși populația intrase în panică.
Eroul de la Izvoare
Geagu a ajuns la Izvoare. Alegerile începuseră. Cetățenii votau fie cu țărăniștii, fie cu liberalii. De la județ, unde prefect era Gogu Popescu, se aflau unele informații despre o mare fraudă electorală. La secția de votare, pentru ordine, era desemnat jandarmul Petrașcu. Văzând abuzurile, Geagu intră în secția de votare. Eroul nostru își ia arma, sistează votarea, pune să se deschidă urnele și să se numere voturile. Era cum se așteptau toți: PNȚ și apoi PNL, aveau cele mai multe voturi. Geagu obligă pe cei din secție să ducă voturile afară, unde le dă foc. Și sătenii au dansat în jurul focului. Alegerile, la Izvoare, au fost anulate.
Executat, la intrarea în sat, în urmă cu 72 de ani
Ascuns, Geagu trece pe acasă, să-și facă provizii. Cu această ocazie, s-a dus la jandarm și a mai luat o armă, chiar în ziua de Crăciun. După ce a scăpat de mai multe ori, folosind chiar grenade, sătul de o astfel de viață, se duce la jandarmul Petrașcu să se predea. Părea incredibil pentru represori. L-au dus spre îngrijire medicală, pentru că-i explodase o grenadă în mână. Apoi, a fost închis în clădirea Securității. Aici, l-a avut coleg de celulă pe Lucian Penescu, economistul, scriitorul și publicistul de mai târziu. Într-o dimineață, a fost dus cu mașina, legat fiind, la intrarea în Izvoare, unde a fost executat pe 4 noiembrie 1950, cu o rafală de gloanțe, motivându-se că a încercat să fugă de sub escortă. Evenimentul a reverberat pe toată Valea Dâmboviței. La înmormântarea lui, consătenii au purtat costume naționale. Mulți preoți s-au rugat, pentru cel care a murit nespovedit, neîmpărtășit și fără lumânare. Dacă, vreodată, pașii vă poartă spre Voinești, abăteți-vă 150 de metri din șosea, spre Izvoare, și veți găsi scris lapidar, pe o cruce: „Geagu – executat”. În locul acela a fost executat, pe la spate, mișelește, marele patriot Geagu, pe numele real Traian Marinescu, portarul de legendă al TCT-ului.
