În SuperLiga, VAR-ul este o aberație… de fapt, nici nu există. Dacă această metodă, de a drege unele greșeli ale arbitrilor, prin tehnologie avansată, are un „cuvânt” realist, la noi este o făcătură arbitrară, care mai aduce niște bani unor trântori (în unele cazuri), așa ziși arbitri VAR. Capabili, cel mult, să reia o fază TV sau, cu greutate, după minute bune de întrerupere a jocului, să facă un zoom. Aflăm, dar nu cu stupoare, că nici măcar elementele de bază ale unei asemenea tehnologii nu sunt cunoscute ori stăpânite de cei care fac legea în fotbalul românesc. Cât despre linii de orientare, trasări de circuit sau imagini aeriene… Și-apoi, chiar dacă FRF aș școli asemenea arbitri, ei ar intra tot pe mâna lui Istvan Kovacs sau Andrei Chivulete, care le-ar striga în cască… „mucles”! Nu am nimic cu acești „mastodonți” ai fotbalului românesc, pentru care SuperLiga este moșia. Dar, băi vedetelor, nu vi se pare că atunci când suflați strâmb în fluier, și gura vi se deformează? Aveți exemple în breaslă. Punctele pierdute de Chindia, pe VAR-ul vostru, sunt echivalente cu o poziția mult superioară în clasament, dacă voi nu ați fi tachinat această echipă fără casă, într-un mod josnic. Ecusoanele voastre nu fac nici măcar cât un fir de pălămidă, agățat pe pieptul unui cioban mioritic. Chivulete, un dictator al unor improvizații fără precedent în partida Rapid – Chindia, a mărit dimensiunea Rapidului. Și atunci, ca suporter al Chindiei, te întrebi: cum e posibil ca VAR-ul acesta să fie atât de potrivnic cu noi? Păi, e realitatea? E pe dracu! O făcătură. Nu există profesioniști, nu există realitate. În aceste condiții, cum să nu plusezi pe Giulești? Camera VAR e cu tine, domnule Chivulete!
Sursa foto: Eurosport
