Dacă parcurgi presa ultimelor săptămâni, spitalele din România au fost transformate în laboratoare cu monștri, din care scapă cine poate. Pe scurt, e bine să le eviți. Un cui ruginit îmi străpunge călcâiul in weekend și am dureri așa de puternice, încât ascult sfatului medicului. „Trebuie să mergi la Boli Infecțioase, la Dealu Mare, să-ți facă vaccinul antitetanos. Pot apărea complicații”. Tocmai la Infecțioase, unde sunt aduși cei depistați pozitiv cu COVID-19? „Antitenos se face și la UPU, la Spitajul Județean de Urgență din Târgoviște, iar acolo nu există cazuri de coronavirus”, îmi sugerează o cunoștință. Șontâc, șontâc, o iau din loc, spre îngrijorarea celor din familie.
Târgoviștea seamănă cu o stațiune în extrasezon
Târgoviștea pare un fel de Costinești iarna. Tresari când vezi un rătăcit pe stradă și ai impresia că ai greșit sezonul, nu „stațiunea”. Orașul e la fel de aerisit ca în ziua de Paști, se circulă relaxat. Poliția e pe străzi, dar nu oprește chiar pe toată lumea. Nici măcar la spital nu mai e forfotă, însă ambulanțele continuă să aducă bolnavi. Sunt camuflat cu mască, mănuși și șapcă, așa că abia mi se văd ochii. Și totuși, mă recunoaște un cetățean. E speriat, sărmanul, îmi zice „sărut mâna”! E din Șotânga, microbist mare și mă întreabă ceva de Chindia. Cui îi mai arde de fotbal?
Bătrâni speriați și chinuiți de boli
Merg la triaj, într-un cort amplasat în curtea spitalului, unde mi se ia un scurt interviu. „Ați fost plecat din țară în ultimele 14 zile? Ați avut contact cu persoane care au venit din zonele roșii ale continentului? Aveți simptome de gripă dumneavoastră sau în familie?”. Mi se ia temperatura, iar buletinul este trecut și el printr-un proces de dezinfecție. Se procedează cu toți la fel, fără excepție. Până mi se completează fișa medicală, îmi arunc ochii spre camerele de urgențe. Sunt mulți bătrâni, cu măști pe față, speriați, neputincioși, chinuiți de boli. „Vin în continuare urgențe, nu ca într-o zi normală, dar sunt multe cazuri grave”, se destăinuie un cadru medical.
„Mor, mamaie, nu mai apuc Paștele!”
Mi se injectează un vaccin, medicul îmi recomandă un antibiotic, după care este chemat la o altă urgență. „Domnul doctor, ce facem cu o doamnă? Întreabă dacă suntem testați”. Cadrele medicale sunt ușor iritate, însă doctorul nu-și pierde cumpătul. „Oamenii au devenit foarte suspicioși, dar și nouă ne e teamă”, mă întrețin cu o doamnă asistentă. La plecare, o bătrânică îmi face semn cu mâna, cerând apă, cu o voce stinsă. „Mor, mamaie, nu mai apuc Paștele”. Am și eu o mamaie la Lucieni, are 80 de ani. Îi las cumpărături la poartă și o privesc de la distanță, cu sufletul trist.
„În spital avem mare nevoie de PCR, aparatul de testare!”
„Noi, la UPU, ne-am mobilizat, am strâns bani și din donații, avem ce ne trebuie. Ne-am cumpărat echipamente de protecție (combinezoane, cizme, capeline, ochelari), dar nu știm cât vor ajunge. Nu știm nici dacă și când vom mai primi stocuri de echipamente de protecție și dezinfectanți. Ceea ce are nevoie cel mai mult spitalul este PCR-ul (aparatul de testare), stăm foarte prost la capitolul ăsta. Ministerul se zbate pentru ventilatoare, adică să așteptăm ca pacienții să ajungă în ultimul stadiu, în loc să se zbată pentru aparatură de testare, pentru a preveni situația în care să se ajungă la ventilatoare. În plus, sunt și pacienți extrem de suspicioși, care fac scandal din orice, nejustificat. Până la urmă, dacă îți iubești meseria și o practici cu sufletul și din plăcere, găsești totdeauna o metodă de a o practica. Nu vrem ca oamenii să ne aplaude pe stradă, dar nici să ne ponegrească. Până la urmă, noi suntem cei mai expuși”, adun și alte păreri.
Durere, spaimă și credință
Părăsesc spitalul cu sentimente amestecate. Experiența a fost una bulversantă, m-am simțit ca un personaj dintr-un film SF. Cu oameni camuflați, cu triaj în corturi de armată, cu frica morții întipărită în privirile celor coborâți din ambulanțe și cu rudele la fel de speriate, împrăștiate prin curtea și părculețele spitalului. Am văzut și candele aprinse sau oameni rugându-se cu lacrimi în ochi. Într-un articol viitor voi scrie care sunt nevoile celor de la UPU Târgoviște și cu ce greutăți se confruntă.
