Nu am crezut că acest virus va afecta țara noastră. Nu am crezut nici atunci când erau confirmați mii de oameni în China, dar nici atunci când COVID-19 ajungea în Europa. Aveam speranța că România va fi bine, dar până la urmă am fost afectați și noi, iar acum trăiesc stări diverse. Sunt zile în care îmi spun că totul va trece rapid, dar sunt și momente în care ies la cumpărături și observ frica din ochii oamenilor pe care îi văd pe stradă, iar acest lucru îmi dă o stare neplăcută.
Râs amar
Pe 12 martie am jucat ultima dată fotbal cu prietenii mei. Ne-am strâns la sală, aici în Moreni, iar oamenii din orașul meu se pricep la glume. De fiecare dată când mergem la fotbal obișnuim să râdem. Dar atunci a fost diferit, toți știam că lucrurile au început să se agraveze și în România, iar la un moment dat, chiar eu am fost cel care a zis. „Nu vreau să pierd în seara asta, cine mai știe când jucăm fotbal”. Băieții au râs, dar am citit pe fețele lor că sunt îngrijorați, că și ei erau conștienți de faptul că urmează o perioadă dificilă pentru noi, pentru familiile noastre. Apoi am aflat că va fi instituită starea de urgență și am realizat că lucrurile pe care le făceam zilnic, pentru o anumită perioadă de timp, vor dispărea din viața noastră. Oamenii au continuat să facă glume, râdeam la job sau glumeam cu prietenii pe rețelele de socializare, pentru că doar acolo mai putem comunica, dar râsul este unul amar, pentru că lucrurile sunt în ceață. Nu știm cum a apărut acest virus, când va trece și când lucrurile se vor întoarce la normal, dacă se vor întoarce.
Trebuie să avem încredere
Încerc să rămân optimist, îmi continui activitatea profesională ca analist recrutare și integrare salariați la Ploiești, dar simt lipsa faptului că nu mai scriu pentru Jurnal de Dâmbovița în această perioadă. Familia mea, prietenii mei, dar și familia iubitei mele sunt bine, acest lucru mă bucură, pentru că sănătatea este cea mai importantă. Îmi lipsesc ieșirile cu băieții, fotbalul, să mă strâng la FIFA cu prietenii, lucruri pe care poate nu le apreciam la adevărata lor valoare înainte de această pandemie. Există și o parte bună, am avut mai mult timp să mă analizez, să văd ceea ce am făcut bine și ce am făcut rău de-a lungul timpului, am reușit să fac și lucruri pentru care nu aveam destul de mult timp în mod normal.
Sfârșitul nu-i aici!
Sper ca toată această nebunie să treacă mai repede, să fim sănătoși și să ne putem întoarce la lucrurile pe care le iubim. Totul va fi bine, dar trebuie să avem grijă de noi și de cei din jurul nostru, să fim responsabili, pentru ca la final să ne putem bucura de ce avem în jurul nostru. Știu doar că îmi doresc să se termine asta, pentru a mă putea vedea cu prietenii, cu frații mei, și pentru a le spune cât de mult mi-au lipsit. Nimeni nu știe când se va termna această pandemie, se fac tot felul de speculații, dar trebuie să rămânem optimiști, pentru că totul va trece și ne vom întoarce la viețile noastre normale. Ideal ar fi să devenim oameni mai buni după această încercare ce ne-a ieșit în cale. Va fi bine!
* Articol realizat de Cosmin Sava, licențiat în Jurnalism