După victoria echipei din Câmpulung la Chiajna, cu 4-1, deplasarea Chindiei în orașul de la poalele Mateiașului, pe malul Râului Târgului, nu mai pare deloc o plimbare de agrement, așa cum s-a întâmplat cu ultimele adversare ale muscelenilor. Ciudat este faptul că și echipa târgovișteană simte în timpane sinistrul cântec confirmat de Platon. Foarte încâlcite devin sforile acestui final de sezon la Liga a 2-a. Și, atenție, cineva trage cu putere, mai ceva ca într-un spectacol de păpuși. Expresia (Cine trage clopotele, Mitică?) este atât de concludentă în acest moment, încât îți vine să o îmbrățișezi pe Chindia, pentru simplul motiv că nu s-a lăsat niciodată pe mâna sforarilor, că și-a cumpănit destinul într-un mod, absolut, fair-play. Aceasta înseamnă demnitate, și la acest capitol, toate echipele Târgoviștei, de la Metalul și până azi, au fost exemplare.
Să credem în evitarea barajului!
Dacă ne uităm în stânga și în dreapta, de la Argeș și până la Prahova, sforile se trag în permanență. De la marile hoții ale sezonului în care Chindia a retrogradat, adevărate scene de teatru, și până la acestea din liga secundă, petrecute pe la cluburi care se joacă cu banii, totul este o încețoșare pe fața sportului rege. Nu încercăm să acoperim evoluțiile modeste, slabe, ale Chindiei din ultimii ani. Nu, rezultatele sunt aproape reale. Alte rezultate nu sunt palpabile, și de ele au depins, și continuă să atârne, viitorul echipei târgoviștene. Nu, oameni buni, hoțiile nu au dispărut odată cu plecarea pe lumea cealaltă a unor afaceriști precum Pădureanu, Sechelariu, Pinalty. Aceștia au descendenții lor, cooperativa își continuă activitatea. Să revenim, pe final, la Chindia. Rămâne, sperăm, să credem în evitarea barajului. La Câmpulung, victoria este o amânare, poate chiar o anulare a cântecului de lebădă. Așa să fie!
