Exact ca niște ciulini bătuți de vânt, haotic și la întâmplare, așa s-au mișcat jucătorii Chindiei în partida cu Unirea Slobozia. Așadar, „ciulinii Bărăganului” au fost elevii lui Miriuță și nu oaspeții. Târgoviștenii au pierdut multe șanse în această partidă cenușie spre negru. În primul rând, posibilitatea de a intra în zona bună a clasamentului, în lupta propriu-zisă pentru promovare. Apoi, lucru foarte important, au pierdut încrederea multor suporteri, pe care i-am auzit criticând vehement lipsa de abnegație, și chiar de valoare, a Chindiei. În plus, acum echipa este la minus 3 în clasamentul adevărului, fața nevăzută a clasamentului la zi, dar care stabilește poziționarea echipelor în ierarhia finală. Practic, jocul acesta nu a strălucit prin nimic sau, doar, prin lovitura liberă executată de Toma, care a pecetluit rezultatul final.
Prima înfrângere sub Turn
Această rușinoasă înfrângere vine în ajunul „Sărbătorilor (Zilelor) Cetății” care, pentru suporterii Chindiei, vor fi triste. După prea multe laude (promitem să fim mai cumpătați cu ele de-acum încolo), Șerban s-a „evidențiat” prin întârzierea câtorva pase, de dragul unor întoarceri în… juru-i, ca un titirez, și lipsă de combativitate. Golofca nu mai posedă acea forță de penetrare, care l-a caracterizat prin SuperLigă, și dispare perioade bune din joc. Fundașii laterali se zbat într-o capacitate de valoare demnă de ligile inferioare ale campionatului județean, afișând, clar, și o timiditate – inexplicabilă – față de adversari. Moldoveanu e om de gura porții, dar trebuie să și participe la joc, să nu mai joace teatru ori să mimeze faulturi. Nu mai continuăm cu lacunele celorlalți jucători din partida cu Unirea Slobozia care, în loc să ne producă o premieră pozitivă pe noul stadion „Eugen Popescu”, ne-a adus prima înfrângere sub Turn.
O echipă nouă nu poate deveni competitivă peste noapte
Trist, cu atât mai mult cu cât, ce am luat pe mere, cu FC Argeș, am dat pe pere, cu echipa lui Mihalcea, și nu ne-am ales cu nimic. Alții, adună sârguincioși puncte și au dublu, sau aproape, cât Chindia, fără să facă tam-tam, sau să precizeze după fiecare partidă că au ca obiectiv promovarea. Cam la toți ne-a luat-o gura pe dinainte, cu obiectivul acesta dar, am omis faptul că o echipă nouă nu poate deveni competitivă peste noapte, că trei sferturi dintre noii jucători nu sunt de o valoare care să le permită o asemenea aspirație și, în fine, că nu este suficient să ai o bază sportivă modernă și chiar public numeros, ca să revii în SuperLigă.
Să nu transformăm durerea în tragedie
Urmează această scurtă pauză, și apoi deplasarea la Piatra Neamț. Timpul acesta de răgaz trebuie bine drămuit. Sunt prea multe lucruri de pus la punct. Ce pare astăzi rezolvat, mâine nu se mai confirmă. Cazul lui Șerban este concludent. Sperăm că avem „creierul limpede” al echipei. După acest meci, ne întrebăm dacă îl avem cu adevărat, asta însemnând permanență, nu „din Joi în Paști”, cum spune o vorbă românească. Din păcate, așa cum am bănuit, și publicul s-a subțiat, chiar considerabil, reducându-se la jumătate. Și asta după victoria de la Mioveni, cu Argeșul. Dar acum? Vom vedea după partida cu Ceahlăul. Ar fi păcat ca visul, cât o fi fost el de exagerat, să se spulbere după doar 6-7 etape. Ce dezolant ar fi un stadion gol și o echipă banală din partea inferioară a clasamentului. Parcă simt fiori în piept și pixul îmi tremură în mână… Hai, Chindia, trebuie să sperăm, trebuie să rămânem uniți, să trecem peste această înfrângere cu bărbăție, cu patos! A fost pierdut un meci, să nu transformăm durerea în tragedie. Mi-a plăcut felul în care galeria a înghițit această înfrângere, rămânând devotată echipei. Bravo ei! Așa trebuie!
* Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița
VASILE NEAGU
