Candidatura lui Septimiu Burtescu pentru funcția de președinte al Asociației Județene de Fotbal Dâmbovița a semănat cu un spectacol de divertisment. Dincolo de problemele din trecut, despre care nu voi scrie aici, omul încearcă să-și facă din nou loc în fotbal, după ce a fost promovat director interimar al Direcției Județene pentru Sport și Tineret Dâmbovița. Un interimat care durează de aproape 5 ani, peste o instituție fantomă, care a înghețat precum apa din sticlă, în nopțile geroase. Septimiu Burtescu are un fond bun, ne cunoaștem de mici, și nu a fost deloc un fotbalist sau un arbitru rău. Ca manager, nu prea am ce să laud. Mă doare că sub mandatul său a dispărut singurul eveniment major dedicat performerilor din fenomen (Gala Sportului Dâmbovițean). Cum mă doare să văd Sala Polivalentă o epavă, cu risc de prăbușire, unde nu se mai desfășoară activități sportive de ani buni. Cu tot respectul, însă decizia de a-și depune dosarul pentru alegerile din 27 februarie, nu mi s-a părut deloc un act de curaj. Am înțeles că i s-ar fi promis sprijin pe anumite direcții, însă fotbalul nu se joacă în umbră, ci la lumină. Atunci când îți asumi o responsabilitate, trebuie să urmezi niște reguli clare, fără iluzii optice. Și mai trebuie să construiești pe fundații solide, nu pe improvizații. Burtescu a fost doar câteva zile un potențial candidat la șefia AJF, chit că dosarul de candidatură i-a fost acceptat. A abandonat rapid un demers demarat în pripă, invocând curajul de a renunța. Mare curaj! Cu tot respectul, dar pare un scenariu de film fără suspans, cu magicieni stângaci, care dispar și reapar fără nicio noimă. Oamenii de fenomen nu au înțeles mai nimic, nici măcar oamenii din miniechipa lui Septimiu nu au priceput mare lucru din strategia lui. Dacă a existat vreuna… Sărmanii, au plecat pe fentă și au rămas cu ochii în soare. Acum îl vobesc de rău, unii în gura mare, alții printre dinți, după ce s-au aruncat cu capul înainte, să-i susțină candidatura. Cum am spus, spectacol de divertisment.
Foto Facebook
