De multe ori, în lupte și cazuri extreme, dar mai ales în competițiile sportive, cei acreditați cu șansa a doua au învins. Au făcut-o pentru că s-au autodepășit, și-au învins până și propriile limite. Nu degeaba se spune că speranța moare ultima. Da, speranța, pentru că noi, toți cei care iubim Chindia, de la antrenori și jucători, până la suporteri, vom crede în ea până la ultimul fluier al partidei de la Ovidiu, cu Farul. Dâmbovițenii nu merg să încerce marea cu degetul, se vor folosi doar de briza ei pe stadionul lui Gică Hagi. Teama că jucăm cu liderul nu trebuie să existe, pentru că o înscăunare după primele două etape nu este elocventă. Nici palmaresul rezultatelor directe nu este determinant. Faptul că, în sfârșit, joacă și Chindia la o oră mai puțin tropicală poate fi un prilej de expunere totală la efort, lucru care a lipsit în partida cu Hermannstadt.
Chindia duce lipsă de curaj
Suntem convinși că acum antrenorul Adi Mihalcea a „citit” bine valoarea fiecărui jucător și, desigur, o să folosească cea mai bună garnitură. Dacă există o anumită reticență, să nu mai spunem teamă, din partea suporterilor, aceasta se datorează celor două sezoane de primă divizie, în care barajele și bunul Dumnezeu ne-au salvat de la retrogradare. De aceea, acum, când încă nu-i nimic pierdut, trebuie să stăm cu ochii pe clasament și, vorba antrenorului, doar punctele să conteze, mai puțin imaginea artistică. Ori, punctele vin prin goluri, iar golurile prin atacuri, combinații spre poartă și nu laterale, la infinit. Nu de jucători tehnici duce lipsă Chindia, ne-ar blestema Daniel Popa, Neguț, Cherchez (hai băiete, saltă numărul 13!), Șerban, Dumitrașcu și Dulca, Chindia duce lipsă de curaj. Această meteahnă e veche, și nu au reușit să o elimine nici Viorel Moldovan și nici Emil Săndoi. Antrenor tânăr, Adrian Mihalcea poate face acest lucru și poate începe cu eradicarea lui, chiar din această partidă, cu Farul Constanța. La treabă! Să auzim de bine!
