În viață, deci și în fotbal (mai ales), momentele de cotitură produc adevărate ciocniri de opinii, pentru viitorul apropiat și mai îndepărtat. Nu face excepție nici acest moment al retrogradării Chindiei. Unii „vizionari” susțin că nu este bine să se încerce promovarea imediată ci, mai întâi, să se formeze o echipă de perspectivă, capabilă să reziste apoi, mulți ani, în primul eșalon. Asta ar însemna ca, echipa aceea să-și programeze cum vrea ea destinul, să nu depindă de nimeni, deci, nici de competiție. Înțelegem, din „înțelepciunea” lor, că primul pas, formarea unei echipe valoroase, trebuie făcut cu viteza melcului, pe durata câtorva sezoane, timp suficient să îmbătrânească și echipa, și perspectiva. În ziua de astăzi, când răbdarea a devenit demodată, iar proverbul cu graba strică treaba a fost concediat, să spui că promovarea ar trebui amânată câțiva ani, nu pare doar absurd, ci chiar grotesc. Să presupunem că s-ar întâmpla o astfel de minune la Târgoviște, că peste 3-4 ani ar exista aici o echipă de excepție, formată în eșalonul secund, gata pentru promovare. După atâția ani, știm și noi ce înseamnă o economie de piață. Nu este clar că echipa aceea s-ar pulveriza imediat, că toată munca ar fi în zadar? O familie din Brazilia avea 16 copii, numai băieți, gemeni și tripleți. Tatăl, care jucase fotbal de performanță, a hotărât, pentru că vârstele fiilor lui erau apropiate, să formeze o echipă de fotbal. Când echipa avea media de vârstă 18 ani, și vreo 4 ani de evoluții într-o ligă din Santos, domina competiția și promovarea era o banalitate. Imediat, au apărut impresarii și ofertele. Tatăl copiilor, care era și antrenorul echipei, nici nu voia să audă. „Vând echipa în întregime, nu-mi despart copiii”. A urmat o promovare, și încă una. Echipa fraților urcase în Liga a 4-a, ofertele creșteau, dar încăpățânarea antrenorului a fost de neclintit. Nimeni nu-și permitea să cumpere 16 jucători o dată. Cheltuielile echipei au crescut, iar valoarea a început să scadă. Nu peste mult timp, tatăl-antrenor a hotărât să vândă din jucători. Nicio ofertă. Echipa se plafonase, iar impresarii știau că antrenorii ar avea mult de muncă, mai ales educațional, pentru a-i integra în alte echipe. Acest exemplu vine să confirme mai multe adevăruri. În primul rând, că nu este indicat să formezi jucători valoroși și apoi să-i obligi să rămână împreună. Pentru formarea lor, banul te răsplătește. Apoi, se știe că timpul de construcție al unei echipe valoroase este mult mai mare decât al existenței acelei echipe, după formare. Urmăriți pepinierele marilor cluburi europene. Real Madrid are vreo 7 echipe campioane la copii, juniori, tineret. Cât rezistă aceste echipe intacte și, mai ales, câți dintre jucătorii lor ajung la echipa mare a Realului? Păi, acolo ajung brazilieni, ecuadorieni, rareori un junior din echipele clubului. Revenind la „ideologia” unora, care cred că nu ar fi indicat să promoveze Chindia imediat, încheiem prin a-i informa că tocmai aceasta este obiectivul schimbării conducerii clubului, revenirea imediată în SuperLigă. Suporterii vor să vadă la Târgoviște pe FCSB, Dinamo, Universitatea Craiova și Rapid, cât mai curând, și nu peste 4-5 ani. Problema e, să se poată!
VASILE NEAGU
