În memoriam Nicolae Dobrin, 26 august 1947 – 26 august 2022! Prințul din Trivale ar fi împlinit astăzi 75 de ani

1222

Aproape că nu există ramură a culturii, științei și sportului, în care poporul român să nu aibă, cel puțin un geniu. Ne cunoaștem prea bine oamenii de vază, de la Vuia și Coandă, la Eminescu și Enescu sau Nadia, Năstase, Halep. Deși fotbalul românesc nu a urcat în vârful piscului decât la nivel de club (Steaua – 1986), genii au existat și în acest domeniu. Fotbaliști și antrenori au cucerit trofee europene, devenind cei mai cunoscuți ambasadori ai României pe mapamond: Hagi, Gică Popescu, Duckadam, Belodedici, Lăcătuș sau Ștefan Covaci și Mircea Lucescu, sunt doar câteva nume. Dintre toate gloriile fotbalului românesc, unul și probabil cel mai mare, s-a născut prea devreme, când încă nici chiar sportul rege nu-i înțelegea măiestria. Da, Prințul din Trivale vedea lumina zilei la 26 august 1947, adică acum 75 de ani.

A jucat și pentru CS Târgoviște, în Divizia B

Cariera lui Nicolae Dobrin, grăbită de ursitoarele care i-l dăruise fotbalului, a fost mai rapidă decât timpul. La 15 ani era deja în prima divizie cu Dinamo Pitești, viitoarea FC Argeș. În trei sezoane a fost ales Cel mai bun fotbalist al țării (1966, 1967, 1971). A cucerit două titluri de campion cu FC Argeș, în 1972 și 1979. În perioada 1981-1982, Gâscanul a evoluat la CS Târgoviște, echipă cu care promovează în Divizia A, după o luptă acerbă cu Petrolul Ploiești și Rapid București. Meciurile de promovare ale CS-ului cu contracandidatele au fost singurele partide din Divizia B, din toată perioada comunistă, televizate de unicul post de televiziune, TVR 1 (existase și TVR 2). La echipa națională a debutat la 1 iunie 1966, la 19 ani. Din cele 48 de prezențe sub „tricolor”, ultimele două sunt din perioada târgovișteană când, după minunile de sub Turnul Chindiei, Gicu este chemat la lotul național, după o perioadă de uitare. A fost la un cui de a ajunge la Real Madrid dar, din cauza refuzului lui Nicolae Ceaușescu, a ajuns acolo doar ca invitat, la retragerea faimosului Francisco Gento și a îmbrăcat tricoul „blanco” al Realului.

Ceaușescu nu l-a lăsat la Real Madrid

Am parcurs prea repede datele statistice ale marelui fotbalist, pentru că ele sunt la îndemâna oricui, astăzi. Rămân, însă, în memoria miilor de fani ai săi, momente cu mare încărcătură emoțională. Să amintim câteva. De ce nu a fost Gâscanul lăsat să se transfere la Real Madrid, pentru fabuloasa sumă de 2 milioane de dolari? Pentru că Nicolae Ceaușescu susținea că „Dobrin este un bun național” și nu poate fi înstrăinat. De ce a refuzat marele jucător oferte de la Craiova, Dinamo și Steaua, alegând CS Târgoviște? La Craiova putea să ajungă, dar discuțiile au eșuat, iar Bucureștiul îl plictisea și când venea la echipa națională. În plus, regretatul Titi Ionescu, ajuns în casa lui Gicu, a ticluit cele mai iscusite fraze pe care le-a rostit vreodată. De ce nu a jucat Dobrin la Campionatul Mondial din Mexic 1970? A fost acolo doar ca turist. Adevărul nu-l vom ști niciodată, pentru că atât jucătorul, cât și antrenorul, au evitat un răspuns convingător. Desigur, motivul a fost unul extrasportiv și niciunul nu a vrut să scoată sabia din teacă. Regretul rămâne, pentru că am fi asistat la o întâlnire față în față, Dobrin – Pele.

Întâlnirea cu Mario Kempes

Un fapt rar s-a întâmplat și după partida FC Argeș – Real Madrid 2-1, din Cupa Campionilor Europeni, disputată pe 25 octombrie 1972. Au marcat Dobrin (25), Prepurgel (65) și Anzardo (42). A doua zi după meci, Pară (aceasta a fost prima poreclă a magicianului) a mers pe zona de ștrand și a înscins o miuță cu copiii cartierului, pentru refacere. Acesta era caracterul unui jucător uriaș. Cât despre cealaltă întâlnire, cu Mario Kempes (campion mondial cu Argentina în acel moment), dintr-un FC Argeș – Valencia 2-1 (Cupa UEFA, 18 octombrie 1978), despre omenia românului a făcut să se vorbească în termeni elogioși în toată lumea. A stopat o minge venită de la Jercan și, când a săltat capul, la doi pași, era golgheterul mondialului recent încheiat. De teamă să nu-i facă o minune, Kempes a afișat un zâmbet ca o rugă. Dobrin a pus piciorul pe minge, a întors zâmbetul și a pasat înapoi la Jercan. Cei 18.000 de argeșeni au explodat cu singura încurajare pe care o știau: „Dobrin! Dobrin!”.

Un penalty memorabil, transformat pentru CS Târgoviște

Și la Târgoviște, Gâscanul a lăsat multe episoade de neuitat. Iată, unul. CS era virtual promovată și întâlnea Farul Constanța. La 8-0 pentru târgovișteni (a fost 9-0, cel mai mare scor obținut vreodată de CS Târgoviște în meciurile oficiale), se acordă o lovitură de la 11 m. Dobrin așază mingea pe punctul alb și își ia elan de 2 m. Trage, balonul se duce spre bara din dreapta portarului, chiar spre exteriorul porții. Goalkeeper-ul pleacă într-un plonjon disperat chiar pe direcția aceea. Dar, Doamne, mingea descrie un arc de cerc și se duce tocmai în celălalt colț al porții, ignorând toate legile fizicii. Închipuiți-vă, pe o distanță de 11 m, mingea aceea a parcurs 15 m! Dobrin zâmbește și îi arată mingea portarului advers. Acesta se ridică, se închină și vine să-l sărute pe magician. Dacă meciul acela ar fi fost televizat, astăzi ne-am fi bucurat de încă o perlă fotbalistică marca Dobrin.

Astăzi ar fi împlinit 75 de ani

Dar, timpul nu este îndurător nici măcar cu geniile. La doar 60 de ani și două luni, fix pe 26 octombrie 2007, Prințul din Trivale se ridică spre lumea veșnică. Acolo nu mai sunt dușmănii și, poate, Angelo Niculescu, antrenorul României din Mexic 70, și-a cerut iertare, pentru că nu l-a lăsat pe Dobrin să uimească lumea cu talentul său. Acolo sunt acum și Dumitrache, Dan, Neagu, Mocanu, Adamache, toți colegi de națională. Din generația aceea încă îi mai avem pe Lucescu, Dinu, Radu Nunweiller sau Răducanu, marele Rică. Ei încă ne mai pot spune multe povești adevărate cu Nicolae Dobrin, cel care ar fi trebuit să împlinească aici și acum, 75 de ani!

* Material realizat de VASILE NEAGU, preluat din cotidianul JURNAL DE DÂMBOVIȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here