Fotbal la gura sobei! Steinbach antrenor la Pucioasa, Ștefănescu – „Șapte” portar legendar

8213

Pentru că fotbalul românesc se află în vacanță, dar și pentru a ne mai descreți frunțile, după dezastruosul an 2023, pentru fotbalul târgoviștean, inaugurăm astăzi o rubrică de amintiri cu… balonul rotund, petrecute în Triunghiul dâmbovițean cu mulți ani în urmă. Iubitorii sportului rege au auzit, probabil… nu toți (!), de internaționalul român Petre Steinbach, participant la Campionatul Mondial din Uruguay, ediția 1930, prima din istorie. S-a născut la Timișoara, în ianuarie, chiar în prima zi a anului 1906. De fapt, s-a născut în… imperiul Austro-Ungar, acolo unde se afla orașul de pe Bega în acel an. A jucat la Colțea Brașov și Unirea Tricolor București, în perioada anilor 1930-1940. A fost un valoros scriitor… sportiv, rămânând în istorie pentru un volum despre „tehnica și tactica fotbalistică”, cu acumulări obținute din Anglia. Și asta încă din perioada când juca la echipa bucureșteană. Nu i-a apărut nimic în țară, pentru că, după o deportare în URSS, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1975 a fugit în RFG. Totuși, există o carte – de amintiri – care s-a strecurat prin cenzura comunistă și care se numește „Fotbalul se joacă râzând”, autorul ei fiind chiar Petre Steinbach, apărută la Editura Junimea – 1972. Fără să plictisească cititorul, autorul ne relatează scurte amintiri din viața sa de fotbalist. Vă prezentăm, integral, una dintre acestea, legată de fotbalul din… Pucioasa, intitulată „Cum poți deveni mare portar”.

Povestioara lui Petrică

Pe atunci jucător și antrenor la Unirea Tricolor, sunt invitat într-o vară, pentru concediul de odihnă, la Pucioasa. Gazda: clubul local, care-mi oferise cazarea, întreținerea și băi. Totul gratuit, cu o singură obligație, de a antrena de două ori pe săptămână echipa. Portar de rezervă era Ștefănescu – șapte. De ce „șapte”? Fiindcă, în lipsa titularului, într-un meci cu echipa Turda din Ghencea (n.n. era echipă militară deportată de la Turda la București), Ștefănescu a primit nu mai puțin de… șapte goluri. Eram găzduit tocmai la acest Ștefănescu. Într-o discuție, el m-a rugat foarte mult să-l ajut să devină un mare portar!

Cum trebuie să procedez, maestre?

– Uite ce, dragă „Șapte”. Cât voi sta eu aici, te scoli în fiecare dimineață la ora 6.30 și plecăm împreună pe teren. Vom face un antrenament zilnic special, apoi venim acasă, intrăm în baia de pucioasă, pe urmă luăm o gustare și după aceea ne odihnim până la prânz.

– Zi de zi?

– Zi de zi!

– Și după ce plecați dumneavoastra la București, eu ce fac?

– După ce plec eu, te lași de fotbal.”

Aceasta este povestioara lui Petrică. Și acum, să-i punem deoparte umorul și să o privim altfel, serios.

Dacă vrei grad cu stele, du-te la C.C.A”

Fixată în timp, această amintire trebuie să se fi petrecut prin anul 1940, căci mai era înca jucător. În acel an, echipa de fotbal a orașului Pucioasa se numea „Bucegi” și reprezenta Țesătoria și Filatura (Textila). Juca într-un campionat regional. Despre portarul Ștefănescu, zis „Șapte”, vă putem spune că nu s-a lăsat de fotbal, dimpotrivă, a activat mulți ani la echipe din stațiunea Pucioasa, chiar și la Progresul. Dar și Steinbach a fost subiectul unei întâmplări de pomină, pe care nu o povestește în carte. Aflând că echipa lui, Unirea Tricolor, urmează să fuzioneze cu Dinamo Obor și să devină Dinamo București, reprezentând Ministerul de Interne, fostul căpitan din… teren se prezintă în fața unui general și cere, în serios, gradul de… căpitan. Nu era mulțumit cu cel de sergent-major pe care îl primise onorific. Ofițerul i-ar fi spus tot… serios: „Dacă vrei grad cu stele, du-te la C.C.A”. Steaua de mai târziu.

VASILE NEAGU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here