Indiscutabil, Narciz Coman a fost un mare portar. Și primul care a obținut titlul de cel mai bun fotbalist român al anului, în 1978. Eroul Stelei, Helmuth Duckadam, a fost al doilea. Narciz, cunoscut mult mai bine ca Narcis, departe de a fi un narcisist, ba… dimpotrivă (!), a fost botezat în apa Dunării. A fost un rebel, un libertin, un geniu și un „nebun” frumos al fotbalului nostru. Nu a fost un… sfânt, nicidecum. Prima lui „tangență” cu fotbalul târgoviștean s-a produs în sezonul 1970-71. Atunci, echipa lui, Dunărea Giurgiu, pierdea meciul cu Metalul Târgoviște pe malul Ialomiței. Îngâmfat uneori, chiar parodic, a privit meciul de lângă Turn ca pe un „afluent”, fără să-i cunoască vâltoarea. Și Pavlovici i-a taxat în minutul 78. Rezultatul, 1-0 pentru târgovișten i-a bucurat pe cei 5000 de spectatori. Gazetarul Mișu Avanu scria în Dâmbovița „Partida a ținut trează atenția celor prezenți din primul până în ultimul minut, reliefându-se printr-un joc dramatic, palpitant, în special în prima repriză. Superioritatea gazdelor nu mai poate fi împiedicată în minutul 78, când Pavlovici înscrie învingându-l pe excelentul Coman”. Mulțumim frumos nea Mișu! Metalul a jucat în formula: Stănescu – Mihăescu, Păun, Stanciu, Buciumeanu – Mureșan, Ciobanu (Nițescu) – C. Ionescu, Pârvu, Pavlovici (Stan), Tiron. Arbitraj excelent al bucureșteanului Francis Colosi. Aceasta este ipostaza neplăcută pentru Coman, petrecută la Târgoviște. Dar, viața merge înainte. Anii trec, înmagazinăm multe în minte, suflet și inimă…
Coman, un jucător internațional
Nu părăsim Cetatea. Rămânem pe „Municipal”. De data aceasta, Coman nu mai era un copil al Dunării, era un mare portar (trecut și pe la FC Argeș, Dinamo, SC Bacău, Steaua!), un jucător internațional. Ne aflăm în anul 1977. Narciz apără poarta echipei CS Târgoviște. Era coleg de echipă cu Gheorghe, Pitaru, Furnică, Gigi Tătaru, Greaca, Marinescu, Sava… Alte vremuri. Obține, pentru un egal la Ploiești, 0-0 cu Petrolul, nota 10! Nici cei 18.000 de suporteri ai „găzarilor”, nici Cozarec, Simaciu sau Toporan n-au avut cum să-l influențeze. A apărat magistral. Urmează alte partide reușite, alte note mari pentru Coman. CS-ul învinge „morișca” lui Mateianu, FC Baia Mare, cu 2-0 (au marcat Sava și Marinescu), sub asistența a peste 15.000 de suporteri care l-au aplaudat la scenă deschisă pe giurgiuvean, fiind imbatabil.
Elogiat de exigentul Nicolae Proca
Nici Balaci, Crișan sau Cămătaru n-au avut ce-i face pe centralul „craiovean” (U. Craiova – CS Târgoviște 0-0). Titlu mare în „Sportul”: „Coman, realmente imbatabil!” Și astfel, cu poarta aproape închisă, CS-ul termină turul campionatului 1978-1979 pe locul 5. Pentru minunile sale, este desemnat cel mai bun fotbalist român al anului 1978, sub culorile echipei fanion a Târgoviștei. Exigentul antrenor Nicolae Proca îl elogiază, ziarele – chiar și „Scânteia” – de asemenea. Cronicarii nu uită să menționeze că totul i se datorează… climatului de la Târgoviște. Totul era adevărat: Coman nr. 1, CS-ul pe locul 5, publicul târgoviștean campion de nota 10 în „Trofeul Petschovschi”; Coman și Florin Grigore convocați la echipa națională! Plus alte două nume luate în colimatorul selecționerului, Ene și Pitaru. A fost, probabil, cea mai frumoasă iarnă fotbalistică din orașul „Crizantemei de Aur”. Această a doua ipostază a lui Narciz Coman a rămas, și pentru el, cea mai frumoasă din carieră. Pe prima, cred că a uitat-o încă de atunci!
