Nu are rost să ocolim adevărul, Cupa României a devenit, cel puțin până în faza grupelor, inclusiv, o competiție a băncilor de rezerve. Majoritatea echipelor acordă întâietate campionatului, indiferent de ligă, transformând Cupa într-un fel de turneu pentru verificarea unor jucători mai puțin folosiți în loturile de bază. Abia după faza grupelor, calificatele încep să-i facă cu ochiul competiției surprizelor. Nici partida dintre Petrolul și Chindia nu a făcut excepție de la această regulă. Dar jocul a fost plăcut, deși încâlcit, iar rezultatul nu prea fidel cu realitatea. Asta e, noi cu două bare transversale, ei cu două goluri, unul cam deocheat. Dar publicul, vreo 2500 de nocturniști, și galeriile, s-au bucurat. Timpul, excelent pentru fotbal, gazonul, ca de obicei, excelent, ora, destul de potrivită, toate au concurat la un spectacol agreabil. Bine, bine, dar cum rămâne cu respectul pentru populara competiție Cupa României?
FRF ar trebui să schimbe sistemul acesta complicat!
Îmi aduc aminte de o partidă de Cupă dintre CS Târgoviște și Dinamo. Deși era o zi de miercuri cam răcoroasă, tot prin Brumărel sau Brumar, ambele echipe s-au prezentat cu loturile standard, cu toate că Dinamo era implicată și în lupta pentru titlu, și în Cupa Campionilor. A fost un meci superb, în care Augustin a făcut diferența, deși CS-ul putea să trimită partida în prelungiri. O imensă galerie a dinamoviștilor, plasată tot lângă Casa Armatei, și una a CS-ului, destul de numeroasă și aceasta, au asigurat o ambianță cu sonorizare până la Valea Voievozilor și Ulmi. Desigur, publicul a fost numeros, stadion arhiplin. Miliție, controale, securitate, tot ce… producea Dinamo pe unde mergea în țară și, cu toate astea, lume puhoi. După meci, zona stadionului arăta ca un imens mușuroi, pe care cineva l-a răscolit. De ce atunci era atât de apreciată această competiție, iar astăzi este doar una a băncilor de rezerve? Cred că FRF ar trebui să schimbe, din nou, sistemul acesta complicat, să revină pe modul de desfășurare de altădată. Cu etape eșalonate pe ligi, de jos în sus, cu câte un singur meci eliminatoriu, cu echipa de ligă inferioară pe post de gazdă, sau pe terenuri neutre. Ce folos că sunt mai multe meciuri, dacă spectacolul este doar o prezență obligatorie și nimic mai mult? Pai, dacă nu ar fi obligatorie prezența echipelor la aceste meciuri, câte s-ar mai prezenta? Așadar, ceva trebuie făcut. Altfel, Cupa României o să devină o cenușăreasă a fotbalului românesc. Și e păcat!
