Se afirmă, și cred că pe bună dreptate, că există două feluri de suporteri: unii care își iubesc echipa preferată, indiferent de locul ei în clasament, de unele sincope sau eșalonul în care activează, și alții pe care îi condiționează… atașamentul, în funcție de rezultate și obiective. Din prima categorie fac parte suporterii sufletiști, cei care se bucură și suferă alături de echipă și-i rămân alături pe viață. Categoria cealaltă este una dură, pretențioasă și neiertătoare. În ultimul timp, când Chindia se cam îndepărtase de obiectivul propus, afirmația aceasta a devenit foarte vizibilă și în tribunele stadionului „Eugen Popescu”. Sufletiștii au rămas, adică cei aproximativ 2500 (uneori mai puțini) de suporteri, chiar dacă era clar că echipa nu mai poate reveni imediat în SuperLigă. Aceștia și-au amânat speranța pentru sezonul viitor, dar și-au păstrat atașamentul față de echipa fanion a orașului și județului. Durii și-au găsit alte preferințe în timpul meciurilor de fotbal. Acest lucru le pune la îndoială calitatea de suporteri și îi plasează într-o zonă a indiferenței. În acest play-out, de fapt în cele trei meciuri pe care Chindia le va disputa lângă Turn, veți vedea că ceea ce afirm eu acum va fi… la vedere. Desigur, sunt echipe și în SuperLigă care joacă acasă cu câteva sute de suporteri, chiar mai puțini, ca să nu mai vorbim de adversari ai Chindiei din acest sezon. Unele chiar au prins play-off-ul cu… 50 de suporteri.
Chindia de astăzi nu poate să fie comparată cu predecesoarele ei
Revenim la Târgoviște, pentru că aici istoria fotbalistică a orașului are ceva din clocotul unor echipe mari, precum Rapid, Dinamo, Steaua (FCSB), Craiova. Aici, vuietul tribunelor de altădată ajungea până la Ulmi, Valea Voievozilor sau Teiș. Aici, 15.000 – 20.000 de oameni sfidau frigul și ploaia, pentru a savura cu privirea marile victorii ale CS-ului sau „Micului Ajax”, în fața granzilor României, care străluceau în Europa! Nu-i totuna… Aici s-au scris tomuri despre magia lui Dobrin, minunățiile lui Greaca, zborurile lui Sava, plonjoanele lui Coman, cursele lui Florin Grigore, „betonul” lui Tică Gheorghe și devotamentul lui Pitaru. Apoi, s-a dus vestea despre o micuță copie a fostei echipe condusă de românul Ștefan Covaci, marea campioană continentală Ajax Amsterdam. În fața unor asemenea dovezi, pe care și eu le-am trăit pe gradenele fostei arene târgoviștene, din respect pentru cele amintite, nu poți să stai acasă, într-o zi de meci, chiar dacă Chindia de astăzi nu poate, din păcate, să fie comparată cu predecesoarele ei. Deocamdată, pentru că timpul aduce mereu alte și alte evenimente (mai ales fotbalistice), și nu este deloc exclus ca prin anumite cicluri să le reediteze pe toate: echipe, succese, file de aur și alte amintiri de neuitat. Sâmbătă, Chindia întâlnește într-un meci al orgoliilor pe Concordia Chiajna. Ambele echipe și-au ratat țelul și se regăsesc într-un „cadru”… indecent pentru ele, grupa B, play-out. Dar, meciul acesta merită toată atenția. Să sperăm că tribunele se vor popula… atrăgător, ca într-o zi de primăvară decupată din trecutul amintit mai sus. Succes, Chindia! Și din orgolii se poate juca fotbal frumos sau… mai ales!
VASILE NEAGU
Foto: AFC Chindia / Răzvan Păsărică
