Deși, rândurile care urmează vă vor amuza, cu siguranță, eu le aștern pe hârtie, fie și numai pentru descrețirea frunților. Da, există posibilitatea ca echipa târgovișteană să evite emoțiile barajului, terminând pe locul 12, loc ocupat acum de U Cluj. Primul pas ar fi o victorie, chiar în fieful studenților, în partida de sâmbătă. În meciurile directe, universitarii nu mi s-au părut niciodată mai buni, chiar dacă uneori au câștigat (exemplul ultimului meci), cu ajutorul noroiul de pe Arena. Acum, ingredientul acesta nu mai există. În plus, Chindia trebuie să joace această partidă și cu gândul la retrogradarea directă. E clar că soluția e una singură, abnegație totală. Nu știu dacă Toni Petrea cunoaște stilul de joc al „Micului Ajax” dar, cu siguranță, și-l amintește Țermure. Așa ar trebui jucat la Cluj, tip handbal, apărare și atac. Dacă se obțin 3 puncte pe Someșul Mic, îndrăzneala din titlu nu o să mai miroase a flecărie. Nu, pentru că ultima partidă, cu Voluntari, va semăna cu celebrele dispute ale CS-ului, jucate cu tribune arhipline și încheiate cu victorii istorice. Iată, cum s-ar putea evita barajul, cu victorii în ambele jocuri ale Chindiei și cu înfrângerea clujenilor în ultima etapă, cu Hermmanstadt. Numai așa. Dacă sibienii vor, pot învinge în fața propriului public, chiar dacă regionalismele sunt comune. Desigur, ar fi un sfârșit de campionat ca în cele mai frumoase romane de Premiul Nobel. Dacă și UTA ar obține două victorii, ar fi dezavantajată de jumătatea de punct primită bonus, după înjumătățirea punctelor. Așadar, avantaj Chindia.
Speranța moare ultima
În echipa noastră, sunt câțiva jucători care vor pleca la sfârșitul sezonului. Randamentul lor, trebuie să o spunem deschis, a scăzut mult în ultimul timp, influențând chiar rezultatele. Publicul a „citit” în evoluțiile lor, delăsarea. Antrenorii știu bine cum stau lucrurile. Cu tot lotul subțire al Chindiei, s-ar impune ca în cele două partide să fie folosiți numai jucători devotați, echilibrați moral, sufletiști și cu simțăminte pentru culorile echipei pe care o reprezintă. Nu știu dacă expresia „iubire de glie și respectul pentru ea” există și în limbile jucătorilor străini de la Chindia, dar știu că Neguț, Popa, Dinu, Șerban, Ioniță ori Popadiuc, Căpușă, Dulca, Celea, Boldor și toți ceilalți care grăiesc românește, o știu de la părinții lor. Să nu se înțeleagă că jucătorii străini nu știu ce înseamnă devotamentul, ba dimpotrivă, numai că, în momente ca acestea, puterea vine din suflet, din obârșia noastră, din lăuntric. Poate că aceste rânduri se vor adeveri, poate că nu. Oricum, speranța moare ultima, așa că i-am dat și ei cuvântul. Mult succes, Chindia, la Cluj! Hai, penultima zvâcnire!
