Dacă Mititelu, Napoli și Marcel Iancu ar fi vrut să-și urmărească sâmbătă adversarul din barajul promovării la Liga a 3-a, pe Gloria Cornești, probabil că s-ar fi rătăcit în zăvoiul de lângă barajul Perșinarilor. Iar dacă, într-un final, ar fi găsit stadionul unde s-a jucat derby-ul etapei la Liga a 4-a, și-ar fi făcut cruce cu ambele mâini. Nu există altul mai „modern” în eșalonul de elită al fotbalului dâmbovițean, probabil că nici măcar în vreo altă Ligă a 4-a din România. Cu toate acestea, aici se joacă fotbal la cel mai înalt nivel județean, fără garduri, fără tribune, fără mai nimic. Doar niște șpalieri înșirați pe marginea terenului și o clădire în care se schimbă jucătorii și arbitrii. În apropiere, zace abandonată construcția unde s-a încercat amenajarea noului stadion, însă așa a rămas de ani buni. Proiectul a fost unul cu cântec, care a băgat la zdup politicieni importanți.
Respect, nea Vali! Sănătate multă, om bun!
În zăvoiul bogaților Perșinari se mai joacă fotbal doar pentru că un om cu suflet mare, Vali Junghie, este nebun după sportul rege. E o plăcere să-l asculți vorbind, omul are o cultură sportivă impresionantă și un bun simț ca pe vremuri, sincer și simpatic. „Mi-e rușine de intru în pământ când vine lumea la Perșinari la meciuri și îi primesc pe oameni aici. Credeți că n-aș vrea să le ofer și eu cabine cu apă caldă, teren împrejmuit și tribune frumoase? Fac și eu ce pot, însă un stadion îmi depășește puterea financiară. Vorbiți cu primarul”. Nea Vali încearcă să fie o gazdă bună și ne îndeamnă către grătarul cu mititeii care sfârâie. Sticlele cu bere se vând cu sutele direct dintr-un butoi cu apă rece. Noi am stat la umbră dulce de zăvoi, jucătorii sunt cei care merită omeniți. Nea Vali rămâne un boier, mână largă, darnic cu toți. Mulți se gudură pe lângă el, îl lingușesc, știu că omul nu are arici la buzunar. Au mirosit asta și cei din AJF Dâmbovița, care s-au uitat în obrazul lui când au omologat sălbăticia de pe prundul gârlii, drept stadion de Liga a 4-a. O rușine, domnilor!
Domn primar Marian, hai că poți mai mult!
Primarul Marian Bunea încearcă să fie amabil și ne invită, la rându-i, la grătar. Acolo, cu toată lumea, spectatori, jucători, oficiali de meci, gură cască. Așa e frumos, ca la nuntă, se aude cine vorbește mai tare. „Am ridicat clădirea pentru vestiare și acolo ne-am înecat. Nu am mai primit bani și pentru stadion, iar din bugetul local nu putem acoperi investiția. Suntem legați de mâini și de picioare”. Oamenii de la Perșinari nu sunt de condamnat, dimpotrivă, Valică Junghie trebuie apreciat pentru banii pe care îi bagă în echipa comunității. Iar o comunitate cu stare și bunăstare, cu personalități la nivel județean și național, merită mai mult decât un teren amărât, cu un gard de câțiva metri, pe care îl montează și îl transportă un localnic după meci înapoi, în sat. Oamenii ăștia nu au nicio vină, cei mai vinovați sunt calicii de la AJF Dâmbovița, care deschid traista când vine vorba despre omologarea „bazei sportive” de la Perșinari. Echipă care, se înțelege, va merge toată viața cu Tudor Emil, singurul președinte de AJF din lume care poate permite ca pe asemenea coclauri să se joace meciuri din eșalonul de elită al unui județ.
