Pentru cei care nu mă cunosc, activez ca jurnalist sportiv fix de 20 de ani, cu o scurtă întrerupere, când m-am concentrat pe studii. Mai degrabă mi-a fost greu, decât ușor, pentru că în presa locală se câștigă modest. Ca un paradox, cu cât s-au înmulțit anii de presă și am urcat în funcție, au scăzut veniturile. Până într-acolo, încât a trebuit să-mi mai găsesc un job, mici colaborări, să-mi pot permite o viață oarecum decentă. Din februarie 2017 sunt angajat al Complexului Turistic de Natație Târgoviște, unde nu mi-a fost ușor să mă adaptez, dar acum îmi place foarte mult. Însă presa rămâne marea pasiunea, la care nu pot și nici nu vreau să renunț. Iar în presă am șefi corecți. Nu primesc ordine, nu lovesc la comandă și nu accept intervenții sau cenzură. Dacă am ceva de scris despre CSM sau Chindia Târgoviște, cluburi susținute din fonduri publice, scriu ce consider eu și nu ce vor alții. În spatele articolelor care-mi poartă semnătura sunt doar eu, nici x, nici y, care îmi sunt superiori ierarhici în contextul jurnalistic sau extra jurnalistic. Ca om de presă și iubitor de sport, nu voi închide ochii. Mai ales acolo unde constat că managerii de cluburi nu sunt dispuși să le apere interesele. Am remarcat ani buni acest lucru atât la Clubul Sportiv Municipal, cât și la Chindia Târgoviște. În dreptul meu stau două decenii de presă, de sacrificii, de eforturi, de care nu-mi permit să-mi bat joc. Eu nu am provocat rău acestor entități sportive, am încercat să le apăr de cei care le-au prăduit. Iar dacă am prezentat public anumite documente, este pentru a oferi opiniei publice și oricui este interesat, o imagine clară asupra unor subiecte. Mesajul meu a prins, de vreme ce tot mai mulți se alătură cauzei și o susțin. Unii prin informații, alții cu documente, oameni care nu au nicio legătură cu jobul meu de la DCTN sau cu executivul Primăriei Târgoviște. Eu nu amestec ciorba cu felul doi, însă dacă am argumente să realizez o anchetă de presă responsabilă, de ce să nu o fac? Pentru că îmi este șef conjunctural icsulescu? Am înțeles rostul unor fumigene de presă, petarde, foc de artificii, care să distragă atenția focusată pe Dosarul Dikeoulakos. Eu scriu pe acte, prezint probe și nu îmi urmez traseul în funcție de foșnetul RON-ilor. Am multe de dezvăluit anul viitor, grele de tot. Poate o să vă surprindă, însă încep să-i dau dreptate lui Ciprian Iugulescu. E foarte posibil ca semnătura să-i fie falsificată pe anumite documente ajunse la instanțele sportive sau civile. Și ștampila e dubioasă, scrie FOTBAL pe una dintre ele, iar numele și prenumele sunt incorecte (Cirian Igulescu). Adică omul chiar să nu știe cum îl cheamă? Cred că este un fals în înscrisuri oficiale, pe care fostul președinte al CSM Târgoviște nu a vrut să-l gireze, dar care a provocat prejudicii uriașe în plan financiar, competițional și al imaginii. De ce nu ai semnalat, domnule? Aici ai greșit grav! Până nu e prea târziu pentru tine, spune tot ce știi!