„Avem în limba română un termen pe care îl folosim foarte, foarte des: îmi asum lucrurile, dar niciodată nu plătim pentru ce ne asumăm. A asuma nu e doar un cuvânt, un gest, o faptă. Eu am crezut, am gestionat niște lucruri, nu am fost capabil să le duc la capăt. Și eu mă simt părtaș la ce s-a întâmplat aici”, așa a sunat o demisie onorabilă, depusă de Costel Enache, după ce a ratat promovarea în Liga 1 cu Petrolul Ploiești. Când ești un factor important, poate decisiv, în structura unui club respectabil, nu ai voie să ratezi obiective majore. Iar dacă la mijloc mai sunt și bani publici, eșecul nu are alibi. La Petrolul nu au fost bani publici, însă brandul este așa de greu în Ploiești și chiar în fotbalul românesc, încât demisia a venit ca un gest de onoare. Probabil că nu l-a plâns nimeni pe antrenorul demisionar pe „Ilie Oană”, pentru „lupii” din galerie nu există toleranță la non-performanță, însă decența plecării a mai calmat din spirite. Dacă Enache ar fi tras de scaun, cum se practică pe la alte cluburi, ar fi riscat un război pierdut din start cu fanii petroliști.
Doamne ajută prin birouri, că pe teren a fost Doamne ferește!
Ratarea promovării în Liga 1, când Chindia a pierdut frustrant cu Voluntari, după loviturile de departajare, a provocat o demisie și la Târgoviște, în 2018. Nu a venit imediat, ci după o perioadă de analiză sinceră, iar Nicu Croitoru a înțeles că trebuie să lase și altuia o șansă. Așa a apărut Viorel Moldovan, care a promovat Chindia din prima încercare, după care a înecat-o la Liga 1. A plătit cu postul, însă nici Emil Săndoi nu a fost mai performant în play-out. Echipa este retrogradată matematic, fiind clar cea mai slabă din competiție. Acum stă la mila forurilor fotbalistice, poate o ieși de un baraj cu Mioveni sau de o dublă victorie la masa verde cu Dinamo. Doamne ajută! Pe teren, însă, a fost Doamne ferește!
La Târgoviște merge și așa. Până când?
Nu am văzut nicio demisie de onoare la Chindia, nici măcar după șase eșecuri legate. De fapt, vinovații caută alți vinovați: asociații că nu au finalizat stadionul în termenul promis, arbitrii că nu au dat penalty, ziariștii că nu vin la meciuri, suporterii că îl contestă pe unul sau pe altul din club, toate sunt reale. Însă, la cum se prezintă Chindia, ar fi retrogradat și la Târgoviște, și cu arbitraje corecte, și cu ziariști în tribune, și cu laude din partea fanilor. Din păcate, e la fel ca la echipa de baschet a Clubului Sportiv Municipal. S-a dus în cap, a tocat sute de miliarde, dar nu-și asumă nimeni. Pentru că la Târgoviște merge și așa. Până când? Probabil până la următoarea ședință a asociaților. Voi scrie și despre stadion, rămâneți aproape!
Notă: Compara cineva Chindia cu un bulgăre de aur. Eu știu că aurul nu-i frige pe cei cu mâinile curate!
Foto Facebook: FC Politehnica Iași
