Termen nou în „Procesul Dikeoulakos” la Tribunalul Dâmboviţa, unde o băbuţă doarme pe o bancă, la intrarea în sala de judecată. Sunt puţine dosare pe rol, considerate de importanţă, pentru că judecătorii au vacanţa lor în această perioadă. În sală sunt câţiva avocaţi, îmbrăcaţi în robe negre, care le oferă o aură sobră. Dacă îi urmăreşti mai atent, se cam plictisesc, joacă table pe telefon sau navighează pe Facebook. Apărătorii lui Ciprian Iugulescu şi ai Clubului Sportiv Municipal sunt însă încordaţi, reci, de parcă nu ar avea acelaşi interes, cum sună pe portalul instanţei. Şi chiar nu au, lucru sesizat inclusiv de tânărul judecător care moderează excepţional de la prezidiu. Până la urmă iese tot o amânare, dar a pronunţării, astfel că pe 9 august vom afla, sperăm, decizia Tribunalului Dâmboviţa. Însă procesul nu se va opri aici, pentru că părţile se vor îndrepta către Curtea de Apel, indiferent ce va decide prima instanţă. Nimeni nu va abandona la jumătatea drumului, până nu epuizează toate căile de atac. Adică mai e de aşteptat până la o soluţie finală în dosar. Adică echipa de baschet a Clubului Sportiv Municipal Târgovişte rămâne sub pedeapsă la transferuri. Iar grecul Dikeoulakos aşteaptă de ani buni să primească peste 100.000 de euro.
„Urme”: mail-uri, print screen-uri, contracte, carduri…
Duelul avocaţilor este spectaculos. După ziua de miercuri, 2 august, iese pe plus cel care reprezintă clubul, însă mai e de tras. La dosar apar probe interesante şi documente care vor provoca un cutremur de proporţii, când vor ieşi pe piaţa mediatică. Informaţiile pe care le aduni într-un astfel de context sunt realmente şocante, afli detalii care îţi taie respiraţia. Grecii sunt abili şi furnizează „material” preţios pentru instanţă şi exploziv pentru presă. Le vom scrie pe toate, pe rând, pentru că merită. Acum avem dovada că s-au plătit 10.000 de euro către Dikeoulakos, iar Ioan Valerian a avut dreptate, când a rostit numele lui Yiannakis Ioannou. De ce John la baschet? De ce Elena la volei? Sunt întrebări care îşi vor găsi răspunsul la un moment dat. „Urme” au lăsat şi alţii, care fac acum pe apărătorii, doar că sub robe zac interese veninoase. Pe traseu s-au pierdut şi nişte carduri, contracte, print screen-uri sau alte „nimicuri”. Încă ceva, procesul e monitorizat. Cam asta e concluzia după ce părăseşti sala de judecată. Urât proces, urâtă situaţie, urâte vremuri! Pentru ce trebuia să se ajungă aici?
