O voce tot mai respectată în presa sportivă dâmbovițeană și unul dintre cei mai sinceri susținători ai Chindiei Târgoviște, Vasile Neagu a oferit o prezentare exhaustivă a transformării conducerii clubului. Oricât de mult am iubi echipa târgovișteană, lider detașat în topul preferințelor sportive locale, avem datoria jurnalistică să rămânem vigilenți și echilibrați. Pe cât de sensibil, pe atât de tonic, Vasile Neagu semnează un editorial profund în cotidianul Jurnal de Dâmbovița, al cărui spirit va continua prin SportImpact.
Nici nu ştiu cum au trecut atât de repede cei 45 de ani de colaborare (neîntreruptă) cu presa centrală şi locală. A fost pasiunea… voluntară a vieţii mele, pentru că profesia-mi este alta. Acum, când pensionarea bate la… orizontul vârstei, mă gândesc la timpul liber, care o să-mi permită o inventariere a celor câteva mii de articole sportive publicate în ziare, reviste şi programe de meci, dar şi desene, caricaturi sau epigrame, în vederea selectării lor pentru editarea unei cărţi. În această lungă perioadă, am avut şansa să stau faţă-n faţă cu mari sportivi – în special fotbalişti – de excepţie şi să scriu despre ei. I-am „descusut” pe Dobrin, Dumitrache, Oblemenco şi Decebal Neagu (ca să iau doar vârfurile!), şi unora le-am schiţat şi portretele. Indiferent de perioadele istorice, nu am întâmpinat nicio… restricţie din partea lor. Asta, până anul trecut. Simţind că un valoros fotbalist al Chindiei îşi pregăteşte retragerea – după o lungă activitate competiţională, l-am abordat în vederea realizării unui „PORTRET”. Merita din plin o… incursiune în viaţa lui de fotbalist. Mai era încă activ, dar i se forţa o retragere negociabilă. Răspunsul… căpitanului a fost un cutremur pentru mine: „Trebuie să cer permisiunea domnului preşedinte”. Urma să ne auzim la telefon şi, pe baza arhivei personale, să facem o frumoasă surpriză miilor de suporteri târgovişteni. Răspunsul fotbalistului nu a mai sosit! Măsurile draconice impuse de conducerea clubului Chindia în relaţiile jucătorilor cu presa, mai bine zis RESTRICŢIILE, deveneau clare. Urâte, precum aceste zăpezi care pironesc ghioceii să-şi arate splendoarea, aceste rezoluţii (inexistente chiar şi pe vremea comunismului!) escamotează una dintre cele mai mari câştiguri obţinute după instaurarea democraţiei, libera exprimare a omului. Dacă nici laudele la adresa unui fotbalist atât de longeviv nu au voie să răzbată spre cititori, ce să mai vorbim de unele critici? Lăcătuirea gurilor fotbaliştilor de la Chindia nu este demnă de secolul XXI!
