Mărturisirile unui preot ortodox din Dâmbovița! „Nu mi-e teamă de coronavirus, mi-e teamă de panica ce s-a creat în jur”

1842

Trăim vremuri încărcate cu suferință și restricții. Un dușman nevăzut, dar cumplit, a intrat monstruos în viețile noastre și le-a bulversat. Un virus care ucide a invadat lumea și își alege victimele, mușcând mai ales din bătrâni. Suntem încolțiți, chiar dacă unii dintre noi încă ne mai credem Supermani. Cine ar fi crezut că vom trăi vremuri în care nu mai putem merge nici măcar la biserică, să ne plângem morții? Cine ar fi crezut că nu vom putea merge la Deniile din Săptămâna Patimilor? Oamenii cer să fie lăsați la slujbe, măcar de Paște, dar autoritățile rămân pe poziții. Am vorbit cu un preot dintr-o comunitate rurală, undeva pe lângă Târgoviște. Era trist, afectat, dar rațional. L-am ascultat cu atenție, l-am convins să accepte publicarea celor transmise, fără a-i dezvălui identitatea. A fost condiția pusă și i-am respectat-o.

„Cred că ar fi trebuit o îngăduință către cimitir, pentru a se aprinde o lumânare”

Părinte, sunt vremuri triste, în care oamenii nu mai pot merge către biserici, la slujbele de Paște. Este o situație derutantă, o traumă pe care ne-a fost dat să o trăim.

– Este foarte clar că nu ne-am confruntat niciodată cu acest aspect și că oamenii sunt foarte supărați și tensionați, însă trebuie să știe că noi îi purtăm în rugăciuni tot timpul, că în biserică se săvârșește Sfânta Liturghie, că în toate Sărbătorile de Paști vom oficia rânduiala cuvenită, chiar dacă biserica va fi fără credincioși. Pentru cei care vor solicita asistență religioasă, respectiv spovedanie și împărtășanie în cazuri de necesitate, preotul va răspunde cu certitudine, conform Hotărârilor Ordonanței Militare date de statul român.

Considerați că de Sfintele Sărbători Pascale populația ar trebui lăsată să meargă la biserici?

– Mesajul meu este foarte clar și unanim cu cel al Bisericii, ca omul să se subordoneze dispozițiilor statului, însă cred că ar fi trebuit să fie o îngăduință către cimitir, către cei dragi, pentru a se aprinde o lumânare în mod organizat, în aer liber, și nu în biserică, dacă nu se poate. În aceste momente, oamenii au o legătură specială cu ai lor, care nu mai sunt printre noi. Sunt convins că după aceste momente, trăirea noastră va fi specifică și vom conștientiza faptul că trebuie să fim mai apropiați unii de ceilalți. Nu vom ajunge cu toții la cimitir, dar oamenii, în casele lor, în colțul lor de rugăciune, în fața icoanei, vor aprinde o candelă și se vor ruga. Și atunci când vom depăși aceste momente, vom fi împreună din nou să-l lăudăm pe Christos în sfânta și dumnezeiască lui casă, în Sfânta Biserică.

„Recomandăm oamenilor să folosească și o linguriță de unică folosință, la Sfânta Împărtășanie”

Ce trăiri are un preot, atunci când slujește cu biserica goală?

– Duminica trecută am ieșit și am cuvântat eu cu dascălul, cântărețul bisericii, și îngrijitorul care era în pridvor.  Le-am spus să se bucure de faptul că sunt privilegiați, că se află aici. Primesc telefoane frecvent din partea enoriașilor, poate în miez de noapte, să-mi spună că nu vor decât să mă audă, să vadă ce fac eu, ce face doamna, ce face personalul bisericii și că le este dor de noi. Ce aș putea să simt ca preot, când eram obișnuit să ies în amvonul bisericii, să văd locul fiecăruia așezat și acum biserica este goală? Dar, de fapt, nu este goală. Noi, preoții, am ieșit dintre zidurile bisericii, am săvârșit Sfânta Liturghie în fața ei, în aer liber, și vom duce misiunea aceasta până la capăt.

Chiar dacă vorbim despre o linguriță unică la Sfânta Împărtășanie, cu un simbolism puternic, considerați că ar trebui folosită pentru mai mulți credincioși?

– Situația aceasta, în vremuri de necesitate, este reglementată de Întâi Stătătorul Bisericii noastre, recomandând oamenilor să folosească și o linguriță de unică folosință, dacă ei nu cred suficient de mult în lingurița unică. Normativele care se vor da și care sunt în vigoare, nu sunt date de o singură persoană. Regula este constituită și dispusă de Sfântul Sinod al Bisericii, părintele nu are niciun fel de pogorământ să facă de la sine. Lingurița unică este folosită în mod constant încă din secolul VIII, are simbolismul ei, dar iată că numai în aceste momente există un pogorământ pentru a se putea folosi și o linguriță a credincioșilor, de unică folosință, ce poate fi distrusă, arsă, după ce creștinul se împărtășește. În aceste momente, recomand celor care sunt pe picioare, celor care sunt sănătoși, să mai aștepte și să nu vină spre biserică în niciun fel. De asemenea și copiii, așa cum era obișnuința de a veni în Săptămâna Patimilor, pentru a se împărtăși. Recomand ca această asistență religioasă să fie dată, conform dispozițiilor statului, numai persoanelor în stare de urgență, bolnave, care solicită într-un mod expres prezența preotului la casele lor. Restul, să ne ajute Dumnezeu și să intrăm în normalitate, să ne spovedim, să ne împărtășim. Pentru că, indiferent ce cred unii sau alții, în potir nu este doar pâine și vin, în potir este trupul și sângele lui Christos. Și acesta, cel ce-l ia cu credință, multe minuni poate face.

„Dacă lovim în continuare și distrugem Biserica, distrugem identitatea acestui popor”

Impresia opiniei publice este că (BOR) Biserica Ortodoxă Română nu se implică foarte mult în aceste momente de pandemie. Este o percepție corectă?

– Până acum nu ne-am mai confruntat cu așa ceva. Observăm în ultima perioadă atacuri frecvente, mai ales la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Aseară am vorbit cu un enoriaș și mi-a spus că a intrat în agenda telefonică, și a sunat prin sat, să vorbească cu diverse persoane, pentru a le încuraja, pentru a le transmite un cuvânt de mângâiere. Aceeași persoană mi-a spus că e vizibil că Biserica Ortodoxă este lovită în aceste momente. De ce? Răspunsul probabil că va veni după aceea. Este mediatizată din partea Bisericii implicarea sa. Se fac eforturi foarte mari, iar Biserica Ortodoxă este implicată prin toate structurile ei împotriva acestui virus. Maicile în mănăstiri, preoții în comunități… S-au donat aparate medicale, s-au instituit centre de carantină, s-au dat mese calde. După cum ne informează site-ul Bisericii, din momentul declanșării pandemiei s-au cheltuit circa 7.000.000 lei noi, numai că puține persoane mediatizează lucrul acesta. Să nu uităm că Mihai Eminescu spunea așa de frumos. <<Biserica este mama spirituală a poporului român>>. Dacă lovim în continuare și distrugem și lucrul acesta ce ne-a mai rămas, de fapt, nu facem decât să distrugem identitatea acestui popor. Credința este singurul lucru care a rămas foarte multor oameni și trebuie să luptăm pentru ea, chiar cu prețul vieții noastre. Eu o să-mi fac misiunea până la capăt, o să mă subordonez autorităților statului, dar înainte de toate, am un jurământ înaintea lui Christos. Și o să mi-l țin, pentru că în momentul în care arhiereul mi-a dat agnețul acela la hirotonie și mi-a zis să-l păstrez până la cea de-a doua venire a Domnului Mântuitorul nostru Iisus Christos, până când îl va cere de la mine, îmi voi face această misiune. O voi face cu speranța că atunci cînd voi fi întrebat ce fac cu păstoriții mei, cu credincioșii mei, cu enoriașii mei, să pot justifica fiecare suflet de care sunt legat. Asta nu înțeleg unii, care lovesc sistematic în Biserică, dar trebuie să mai înțeleagă un singur lucru. Dacă lupți cu oamenii, poate că vei câștiga, dacă lupți cu Dumnezeu, niciodată nu poți câștiga.

În aceste momente triste, ați suferit mai mult decât de obicei?

– Starea mea este una de gol permanent. Când îngenunchez după Sfânta Liturghie și rostesc rugăciunea, pentru ca Dumnezeu să pogoare harul său și să lucreze pentru creația sa, am un moment care mă furnică pe toată pielea și mă gândesc la toți cei dragi, la toți care mi-au poruncit să mă rog pentru ei, indiferent de rasă, de religie, de etnie. Până la urmă, după cum spune Sfânta, Dumnezeiasca Scriptură și Sfântul Apostol Pavel, există un singur domn, o singură credință și un singur botez, restul e povestea oamenilor pentru mărire și atât.

„Bine ar fi ca cei plecați afară, să rămână acolo încă un timp”

Ați avut slujbe de înhumare în această perioadă?

– Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu s-a întâmplat așa ceva. Anul trecut au fost cele mai multe înmormântări în comunitatea noastră, una relativ mică. Avem iticralele bisericii, unde constatăm faptul că nașterile sunt mai puține decât decesele. Este vizibil că asistăm la depopularea mediului rural, a satelor noastre. Tinerii pleacă în marile orașe, acolo unde au alte oportunități, sau poate că mai mult, părăsesc țara, lăsând în urmă părinți, bunici și se întorc, după ani și ani, găsindu-i schimbați. Este o pierdere extraordinară ceea ce se întâmplă, din punctul meu de vedere. Niciun ban și nicio parte materială nu pot cumpăra și nu mai pot redresa ce se pierde, relația cu copiii tăi, relația cu familia ta, părinții pe care i-ai lăsat mai puțin grizonați și îi găsești mai mult grizonați sau poate nu-i mai găsești. Tot timpul mă rog la Dumnezeu și am îndrumat în rugăciunile mele să fim îngăduitori pentru cei care se întorc. La mine au venit mulți oameni care au copii afară și care își plâng sufletește despărțirea. Să vină dacă este acasă, dar să se subordoneze regulilor, să stea în izolare cât trebuie. Sau bine ar fi să rămână acolo încă un timp, până când va veni momentul să ne putem îmbrățișa din nou. Situația este foarte delicată, pentru că văd o gramadă de aspecte mediatice. Văd oameni care vorbesc într-un mod necuviincios, văd oameni care sunt indolenți la adresa legii și care nu o respectă în niciun fel. Eu, ca preot, îndemn din toate inima să se respecte îndrumările care sunt date, să nu se piardă credința, omul să rămână în casa lui, să se roage fierbinte și, cu siguranță, Dumnezeu îi va asculta ruga. Suntem într-o perioadă de post, într-o perioadă de rugăciuni, cred că trebui să învățăm ceva. Dacă nu vom învăța ceva nici acum, mare pierdere va fi pentru toți. Dumnezeu ne-a potolit din nebunia în care ne-am aflat. Totul timpul mă întrebam, ce se va întâmpla cu nația umană? Se grăbește prea tare. Am venit în biserică, m-am așezat pe un scaun și mă uitam în jur. Păsările ciripesc, iarba crește, animalele au cursul lor, singurul afectat este omul. Este creația și cununa creației. Când Dumnezeu a spus <<creșteți, vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpăniți>>, Dumnezeu nu a spus să distrugem pământul, a spus să-l stăpânim. Iar un stăpânitor iubește peste ce stăpănește, nu distruge. Se spune că Dumnezeu m-a certat, dar morții nu m-a dat. Sunt convins că sunt oameni care își jelesc morții. În istorie au fost și alte momente, momente pe care le-a traversat.

Ca preot, vă este teamă de coronavirus?

– Nu-mi este teamă de coronavirus, mi-e teamă de panica ce s-a creat în jur. Mă echipez ca fiecare om, port mască, mănuși, mi-am achiziționat botoși medicali, mă subordonez dispozițiilor, așa cum sunt ele date, însă teama și frica sunt una, iar panica înseamnă cu totul altceva. Este bine să avem teamă, este bine să avem frică, pentru că acestea ne mai ponderează și așează. Dar panica distruge, și aș dori să nu distrugă relațiile dintre oameni. Observ că oamenii au început să fugă unii de alții, aș vrea să nu se întâmple asta și pe viitor. Aș mai vrea ca oamenii, dacă se schimbă, să se schimbe în bine, pentru că o mare problemă a lor o reprezintă comunicarea. Oamenii nu au mai reușit să comunice unii cu ceilalți. Între două persoane care țipă, nimeni nu înțelege ce vrea să spună celălalt, de aceea există și instituția medierii. Iar mediatorul nu trebuie să fie neapărat mediatorul autorizat. Mediator poate să fie și preotul, și nașul, și părintele, bătrânul satului sau oricine poate reglementa situația, pentru a o aduce la o pace socială.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here