O fi vreo reminiscență, rămasă din copilărie, că doar de acolo mâncam o pâine neagră, muncitorească, trecând dealul dintre Râu Alb și Fieni. Iar faptul că sirena fabricii de ciment a fost ceasul copilăriei mele, nu poate fi uitat niciodată. Și, țineți-vă bine, tot la Fieni am văzut și primul meci de fotbal în nocturnă, prin anii ‘60, când nici prin vis nu li se arăta fotbaliștilor și microbiștilor din țara asta, așa ceva. Oficiale sau nu, la Fieni s-au disputat multe asemenea meciuri. Era o colaborare a cimentiștilor, cu confecționarii de becuri de la Steaua Electrică, ambele fabrici având echipe de fotbal. Pentru toate acestea, recunosc, pot fi ușor părtinitor în ceea ce urmează să detaliez.
A crescut considerabil valoarea eșalonului 4
Așadar, să poposim, un pic, la Liga a 4-a, acolo de unde pornesc marile speranțe ale județului nostru de a mai urca o echipă în Liga a 3-a, alături de Flacăra Moreni și FC Pucioasa. Din capul locului, trebuie menționat faptul că a crescut considerabil valoarea acestui eșalon, și credem că viitoarea campioană nu o să mai fie doar un mezelic la barajul de promovare. Deocamdată, lupta pentru supremație este dârză și spectaculoasă. Echipele din Gura Șuții, Fieni, Titu sau Ziduri sunt pe o lungime de doar 3 puncte, după 12 etape, lucru care confirmă afirmația de mai sus. Orașele Fieni și Titu își doresc reintrarea în circuitul național, acolo unde au sălășluit multe sezoane în Divizia C (Fienii chiar și în B), având de partea lor și niște baze sportive, chiar peste nivelul trei al fotbalului românesc. Ruralele, Gura Șuții și Ziduri, știu că modernizarea bazelor sportive stă în performanță și, implicit, ele sunt convergente. Totuși, la câte echipe din mediul rural sunt în Liga a 3-a, nu credem că aspirațiile celor două formații dâmbovițene sunt prea exagerate.
Semne bune există!
După mulți alți, parcă apar semne că o a treia echipă din Triunghi (denumire dată județului Dâmbovița, după forma pe care o are) ar putea apărea în Liga a 3-a, din sezonul următor. Oricare ar fi asta, și lăsând la o parte reminiscența mea (deși mi-o doresc), barajul va decide cam la ce nivel ne aflăm față de alte județe. De fapt, sunt câteva lucruri greu de explicat, cu privire la fotbalul dâmbovițean. Avem echipă în SuperLigă, ceea ce înseamnă că suntem la înălțime (doar 12 județe se pot lăuda cu așa ceva), nu avem echipă în Liga a 2-a, unde ar fi trebuit să troneze Flacăra Moreni, fostă echipă de Cupa UEFA, și stăm mult și bine la Liga a 3-a, de la jumătatea clasamentului în jos, printre formațiile rurale. E o ruptură prea mare și greu de explicat. Dar, până una alta, să urmărim acerba luptă de la Liga a 4-a, să sperăm că cea mai bună echipă va fi câștigătoare și că, de această dată, va câștiga și barajul de promovare. Semne bune există!
