Jilăveanu, la timpul potrivit

2643

Se încheiase perioada când Dinamo intra în Târgoviște cu un autocar escortat de cinci, șase mașini de miliție, perturbând întreaga circulație pe strada Nicolae Bălcescu. Acum, măreția echipei consta doar în luxosul autocar adus din Spania și în palmaresul contestat, ca și al Stelei, din perioada comunistă. Trecuseră 8 ani de la Revoluție și, cu toate acestea, mocnea aici o ură pentru această echipă, al cărei suporter pe viață am fost ursit să fiu. Era un sfârșit frumos de februarie, chiar ultima zi, anul 1998. Vreo 200 de suporteri ai dinamoviștilor împart, pe platoul din fața stadionului „Municipal”, ghiocei de Codlea, mai ales fetelor, dar și copiilor, și flutură, în premieră, steagurile cu noua siglă: câinii roșii rânjesc amenințător.

Omul cu numele predestinat atmosferei

Pe stadion, potcoava de lângă Casa Armatei vuiește. Fumul petardelor acoperă stadionul. După 10 minute, începe jocul. Tribunele sunt arhipline. Timpul superb… „Babele”, care trebuiau să vină, au plecat prin Moldova. Terenul de joc arată ca-n Occident. Turnul Chindiei reflectă o rază venită să prevestească ceva frumos. Chindia începe vijelios. Antrenorul Telu Stancu îi aruncă în atac pe Țermure, Bogoi și Mielușică. Nu e bine, căci Mihalcea e la un pas de gol. Jocul se echilibrează. Tribuna I îl fluieră pe arbitrul Abrudan, care anulează un gol valabil al lui Gâlmencea. Ambele echipe se tem de înfrângere. Dinamo e abia pe locul 7, iar Chindia pe 14. Fotbalul se transformă în șah. Se întrevedea o remiză. Regretatul Hâldan nu-și găsește locul în angrenajul echipei Dinamo. Joacă slab. Contra și Bătrânu evoluează… bătrânește. Ai noștri sunt mai „proaspeți”, mai ales după intrarea lui Jilăveanu (min. 60). Și pe acest climat jilav (!), în minutul 89, omul cu numele predestinat atmosferei, înscrie un gol superb.

În minte cu… Marin Petre

Știam că Târgoviștea nu a avut niciodată teamă de marile echipe, precum Steaua, Dinamo, Craiova. De multe ori le-a învins aici, lângă Turn. Mai știm că, de fiecare dată, victoriile se datorau în mare măsură unor jucători mai insoliți. Aveam în minte pe Marin Petre, piticul care, abia venit la CS, de la Moreni, a marcat două goluri Stelei pe Ciceu, un alt necunoscut, care după ce a intrat în locul lui Kallo, a marcat trei goluri în 30 de minute. Și acum Jilăveanu, tocmai împotriva lui Dinamo, sufletul meu. Dar știți proverbul cu maioul și cămașa, așa că m-am bucurat totuși. După meci, am stat puțin de vorbă cu șoferul de pe autocarul dinamovist. Jucătorii nu ieșise de la vestiare. Și iată ce mi-a spus. „Mâine sunt liber și vin la Târgoviște. Nu am fost niciodată la Mănăstirea Dealu. Acolo, bunicul meu a făcut Liceul Militar”. A desfăcut un pliant și mi-a arătat o poză cu un tânăr ofițer. A început să lăcrimeze. Apoi a desfăcut fanionul de la geamul autocarului, fanionul cu „câinii roșii”. „Primește acest cadou de la mine”. De la bordul autobuzului se vedea, ca într-o ilustrată, Mănăstirea Dealu.

VASILE NEAGU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here