În criza de la Chindia, toată lumea are dreptate

2189

În ultimii doi ani, s-au strâns atâtea zile negre în viața echipei Chindia Târgoviște, încât chiar îți vine să o compătimești. Și nu mă refer doar la nenorocitele de zile care i-au adus înfrângeri, ci și la cele care au venit cu vești rele, nemulțumiri, supărări și vicisitudini. Am auzit odată un om care era atât de supărat pe viață, încât a exclamat „vreau să mor”… Parcă simt un fior și renunț la comparație, pentru că iubesc prea mult această echipă. De la retrogradarea din SuperLigă, sezonul 2022-2023, tot ce unea Chindia de suporterii ei, navetiștii de la Ploiești, s-a măcinat, și fiecare grăunte a fost spulberat de vântul care ne încrețește fața. Zilele luminoase au fost puține, pentru că, în fotbal, lumina lor este produsă de victorii, iar acestea n-au depășit numărul degetelor de la mâini în sezonul trecut și, probabil, nici în acesta. După astfel de „isprăvi”, publicul și-a schimbat direcția pașilor în zile de meci cu Chindia gazdă. Fidelii, cei vreo 200-300, nu au părăsit „corabia Eugen Popescu”, și nici nu o vor face, pentru că pe lângă pasiune ei mai au ceva în plus, AFECȚIUNE. Important ar fi de știut dacă și jucătorii Chindiei au acest substantiv în mintea și sufletul lor. Când Ștefan Covaci antrena echipa Ajax, pe care a făcut-o campioană a Europei, a surprins Mapamondul cu o declarație care numai unui român putea să-i treacă prin cap. „Fotbalist adevărat este doar acela care, pe lângă picioare și cap, mai are și afecțiune”! Când am citit această pildă, parcă îi revedeam cu ochii minții pe Johan Cruyff, Ruud Krol, Piet Keizer sau Wim Suurbier.

Cercul din care fotbalul nu răzbate

Numai că, pentru a avea acest atașament de căldură și dragoste față de culorile echipei pe care o reprezinți, trebuie să ai și stimulentul în buzunar. Altfel, când te gândești de când nu ai mai luat salariu, afecțiunea se duce ca o minge șutată prost, în altă parte. Picioarele nu mai ascultă creierul, pentru că el, cerebelul, are „senzorii” ocupați cu plata datoriilor și necesitățile cotidiene. Așa se închide un cerc, care înconjoară fotbalul târgoviștean, înainte de reluarea sezonului 2024-2025. Un cerc din care nu fotbalul răzbate, așa cum ar trebui să se întâmple, ci marile lui probleme care îl chinuie. Analizând criza prelungită de la AFC Chindia, constatăm cu surprindere că toată lumea are dreptate: Primăria și Consiliul Județean nu pot ajuta mai mult echipa, pentru că fiind vorba de bani publici există și niște limite; jucătorii, care trăiesc din restanțe, joacă după cum le „cântă” casierul; suporterii nu mai vin, pentru că echipa nu le oferă jocuri de calitate; antrenorul își dă demisia, pentru că atmosfera din vestiar este tensionată; Președintele se plânge că nu are bani nici pentru baremurile arbitrilor. Toate acestea, și fiecare cu dreptatea lui (!), produc acele zile negre de care aminteam la început.

VASILE NEAGU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here