Fotbalul trăiește frumos la Târgoviște! Derby-ul văzut cu fața spre tribună

1343

VASILE NEAGU

Da, fotbalul trăiește frumos la Târgoviște! Spre amurgul zilei de luni, așa cum bănuiam, fanii Chindiei s-au reîntâlnit cu echipa de suflet. Au venit în numărul obișnuit, peste 3.000 (cam egalul de pe celelalte nouă stadioane ale acestei etape), șifonați serios de milioane de musculițe, rodul plutelor din jurul stadionului.

A fost o victorie frumoasă, cu orizont solar!

Am căutat un loc retras, pentru a mă bucura de evoluția echipei, dar și a tribunei. Ca o enorie la ceas de vecernie (adică Chindie), tribuna a fost frumoasă și trainică, sonorul fiind asigurat și de frumoasa galerie clujeană. Aceasta, în drumul ei spre Capitală (unde s-a reîntâlnit după mulți ani cu sora ei de cruce, Nuova Guardia, pe stadionul Dinamo), a dat un recital civilizat, făcându-ne să regretăm că nu a avut o concurență pe măsură.

Ce mult seamănă uneori Cherchez cu „Gâscanul”!

Gazonul bun a contribuit la un spectacol agreabil în prima repriză și ușor trufaș în cea de-a doua. O mică zvârcolire a oaspeților la început de meci, apoi urzeala Chindiei și înșurubarea lui Cherchez, care a dus la acordarea acelui penalty, sunt datele primului sfert al jocului. Și, pentru că ar fi fost ilogic să se intre la cabine doar cu 1-0, căpitanul „Reginei Carpaților” mai face o mișcare de gleznă stil Dobrin (ce mult seamănă uneori Cherchez cu „Gâscanul”!) și-i așează o minge pe cerebel lui Liviu Mihai, care normalizează scorul. Vuietul tribunei acoperă răpăiala tobelor dinspre Aleea Coconilor, domiciliul flotant al „Șepcilor roșii” și, pentru câteva momente, „revăd” legendara arenă din 1977. Din păcate, în partea opusă, un cearșaf zdrențuit și murdar ține alocul celor 7.000 de suporteri de atunci. În afara gazonului, nimic nou, nicio găteală pentru noul sezon.

Rezultatul final a fericit Cetatea

Precum un bătrân ramolit, uitat de progenituri, „Eugen Popescu” purta totuși niște însemne decolorate ale celor mai importante instituții din județ. Mă așteptam ca măcar această „lenjerie” să fie schimbată. Vorba unui clujean: „Ce contrast între istorie și prezent la Târgoviște!”. Doar la stadion se referea! Și, pentru că era un mare colecționar de însemne sportive, i-am oferit eșarfa Chindiei! A pus-o la gât și a plecat spre București. Concizia fotbalului, scurtimea lui prin distanțe, este o boare zefirică. Rezultatul final, amenințat oarecum pe final, a fericit Cetatea. Punctaj maxim după două meciuri grele și o privire optimistă spre meciul din Moldova, cu Aerostar Bacău. Cu una două mutelci (piulițe), înșurubate mai bine, Chindia nu poate pierde nici în orașul lui Bacovia. Dimpotrivă, este chiar momentul instalării (definitive) pe primul loc. O recuperare totală a lui Florea, un plus de efort al lui Neguț. Păstrarea formei bune a lui Cherchez și Liviu Mihai, ar asigura și după etapa următoare dezideratul Chindiei.

Nu am văzut niciun drapel arborat pe stadion!

Așa cum am amintit, viziunea acestui material a fost tribuna. Și mă întreb: cam cât ar costa vreo cinci-șase steaguri cu culorile și emblema Chindiei? Tribuna are nevoie și de așa ceva, mai ales echipa, ca să nu mai vorbim de faptul că ne aflăm într-un an CENTENAR și nu am văzut niciun drapel arborat pe stadion! Și asta se întâmplă în mijlocul României, în cea mai longevivă capitală istorică a Munteniei, în așezământul celor 33 de voievozi. În prima etapă, când U Cluj și-a jucat meciul acasă la Tg. Mureș, am văzut zeci de steaguri tricolore pe stadion. Incredibil, dar adevărat! Deșteaptă-te române!

Echipei Chindiei

Pentru că avem blazon

Nu în… aer, pe gazon

Ne dorim, asta e clar

Puncte la Aerostar!

Notă: Propunem clubului de fotbal Chindia, să redacteze programe mai elaborate pentru meciurile de acasă. Ar fi necesare o „incursiune” în arhivă (dacă o au)!

 

Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here