Fotbalul, pasiune de-o viață! Un weekend petrecut pe stadioanele județului (Ungureni.. Văcărești.. Produlești)

915

Pentru că-mi plac postările legate de profesie (nu-s genul care să-mi expun viața personală pe rețelele de socializare), vă prezint câteva instantanee și scurte impresii, după un weekend fotbalistic județean. Am urmărit un meci de Liga a 4-a, unul de Liga a 5-a și unul de Liga a 6-a. Am cunoscut oameni faini, am ascultat povești de tot felul, am revăzut cu câtă pasiune se trăiește fotbalul prin comunitățile dâmbovițene.

Liga 4: Unirea Ungureni – Unirea Bucșani 3-2

Nu puteam trece pe la Ungurenii de Dragomirești, fără să aprind o lumânare, în amintirea unui mare sufletist, Petrică Honciu. Ciprian, unul dintre băieți, i-a moștenit pasiunea pentru fotbal, ținând de unul singur echipa locală în Liga a 4-a. E la fel de pătimaș, uneori vulcanic, cam rău de gură, dar cu inima mare. Ca spectator, ai avut ce să vezi: răsturnări de scor, confrunt, eliminări, proteste, accidentări, de toate pentru toți. Ar mai fi multe de scris, dar mă opresc aici.

Liga 5: Victoria Văcărești – Dentaș Tărtășești 0-5

La Văcărești, cu parcul boierilor cărturari parcă mai trist ca oricând, pe o vreme închisă de toamnă, fotbalul se mănâncă pe pâine. Tribuna acoperită freamătă la fiecare fază, la un meci ce părea sub controlul localnicilor. A fost suficient ca vizitatorii să deschisă scorul, după care a plouat cu goluri. Vicele Marian Irimescu a văzut mult fotbal la viața lui, așa că i-a strâns pe băieți la un grătar, pentru a digera mai ușor înfrângerea. La Văcărești, fotbalul e trăit ca o sărbătoare, indiferent de rezultat.

Liga 6. Avântul Produlești – Viitorul Șelaru 0-2

Am vizionat meciul alături de primarii celor două localități, George Georgescu (Produlești) și Gheorghiță Matei (Șelaru). Oameni respectuoși, serioși, modești, implicați. Mi-a plăcut sinceritatea lor, dar și pasiunea pentru fotbal, activitate pe care au reluat-o în mod oficial, după perioada de pandemie. La fel de civilizați au fost și susținătorii echipelor, care au înfruntat cu stoicism vântul tăios. 

Fotbalul a murit la Perșinari, odată cu Vali și Mircea Junghie

Un weekend petrecut printre oameni simpli, unii mai pătimași, alții mai liniștiți, mi-a bucurat sufletul și ochii. Oameni care trăiesc și se comportă natural, chiar dacă poate că mulți îi percep altfel și îi judecă nepotrivit. Pentru câteva ore, am redescoperit simplitatea vremurilor de odinioară. Fără arfe, fițăraie, falsă prosperitate, fericire caraghioasă și o viață trăită în minciună. În drumul spre casă, nu puteam să trec prin Perșinari, fără să nu vărs o lacrimă pentru Valică și Mircea Junghie, stâlpii defunctei Voința. Fotbalul a dispărut acolo odată cu ei, iar stadionul a fost înghițit de nepăsare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here