Prin mijlocul anilor 1970-1980, la tipografia ziarului „Dâmbovița” lucra un zețar (muncitor tipograf care culegea manual literele în culegar după manuscris) cu un nume rimat, Dumitrică Aurică. Era originar din Ulmi, dar cunoștea istoria Târgoviștei mai bine decât mulți profesori de istorie. Și, nu numai, fotbalul – pentru el – era hrana zilnică. Meseria îi permitea să intre în contact cu mulți fotbaliști ai CS-ului, pentru că prin mâna lui treceau „cărțile de vizită”, programele de meci, ilustratele care se vindeau la pachet cu biletele de meci sau invitații de nuntă ori botez. Și Dumitrică avea meseria în el.
La Giurgiu l-a cunoscut pe Narciz Coman
Ca orice suporter, a avut preferații lui: Aelenei, Tătaru II (căci era stelist!), dar și Dobrin, când „Prințul” din Trivale și-a luat, de bună voie, o… deportare sub Turnul Chindiei. Știa să prindă în momeală jucători ai legendarei echipe târgoviștene, doar pentru a se bucura de prezența lor. Din nefericire pentru el, în 1975 este mutat la Giurgiu, acolo unde ziarul județean, „Steagul Roșu”, rămăsese fără zețar. Acolo, pe malul Dunării, l-a cunoscut pe Narciz Coman. Marele portar se afla într-o perioadă „moartă”, după ce se evoluase la echipe de top din România, FC Argeș, Dinamo, Steaua. Titi Ionescu, marele diriguitor al fotbalului din Cetate, pusese ochii pe el, să-l aducă la Târgoviște. Zețarul aflase ceva și, cu relațiile lui gazetărești, ar fi pus și el o pilă pentru transferul la Târgoviște. Cert, rămâne… doar faptul că Dumitrică a golit câteva halbe de bere cu Narciz. Da, a venit la Târgoviște, dar sub alte „principii”, nu sub spuma unor halbe.
Nelipsit de la meciurile CS-ului sau Micului Ajax
Totuși, insistența ulmeanului, expusă foarte serios acum câteva zile, chiar… la Ulmi, și chiar la o bere, m-a făcut să scormonesc mai adânc în amintirile acestui om care a trăit printre jurnaliști toată viața. Dumitrică te fascinează, dacă știi să-i ordonezi tu amintirile. Cam de aceeași vârstă cu el, am respirat și eu aerul acelor timpuri. Știu că se schimbau pagini întregi de ziar, chiar înainte de a intra sub tipar. S-au petrecut multe lucruri necurate în nopțile când se plămădeau paginile sportive, știindu-se că acestea erau singurele citite, și nu conferințele PCR care ocupau 80% din ziar. Dumitrică, zețarul, știe totul. A fost nelipsit de la meciurile CS-ului sau Micului Ajax. A iubit mult jurnaliștii sportivi și a plâns când a auzit de dispariția unora. Marin Stoica, Mișu Avanu sau Cristian Teodorescu (n.n. e vorba de arbitrul divizionar „A”, buzoian, dar și ziarist la „Dâmbovița”, o bună perioadă de timp). Și, ca să-mi facă și mie o surpriză, îmi spune că tot din biroul lui Marin Stoica mă cunoște. Asta da, despărțire de Dumitrică!
VASILE NEAGU
