Venite în valuri, zi de zi, zvonurile despre viața echipei Chindia Târgoviște sunt atât de consistente, încât le depășește și pe cele referitoare la marile cluburi europene. Acolo, apar 2.000 de zvonuri la 70.000 de suporteri, aici… exact invers. Dar, bârfa e acasă la ea, iar prezența pe stadion săracă, neinteresantă. Vorbele contează, nu fotbalul… Și sunt puține vorbele, cât de cât plauzibile, majoritatea lor fiind porniri înrăite, mugete incoerente de ură și dușmănie. Unii dintre bârfitori nici nu au luat cunoștință cu noul stadion „Eugen Popescu”, dar bârfesc precum gaițele din celebra piesă de teatru. Culmea e că „perlele” lor apar și pe mijloacele de socializare, scrise într-o limbă oribilă pe care gramatica Limbii Române o respinge cu hotărâre… eminesciană. Problemele reale existente la AFC Chindia, împletite cu zvonurile acestor producători de destabilizare, crează o imagine dezolantă a fotbalului târgoviștean, deci a echipei noastre fanion.
Finalul hotărăște soarta învingătorilor
Eu, ca suporter, în primul rând, al Chindia, dar și ca jurnalist de-o viață, nu cred decât în promovarea acestei echipe, chiar la sfârșitul acestui sezon, pentru că sportul, toate disciplinele lui, mi-au demonstrat un lucru de netăgăduit: finalul, în cazul nostru al sezonului regular, hotărăște soarta învingătorilor. Pe acest final se poate bizui Chindia Târgoviște, pe cele patru jocuri rămase de disputat. Pentru echipa noastră, aceste ultime guri de aer, absorbite din plin, îi pot energiza memoria și-i pot șterge „amintirile” anului trecut. Știm că vor… muri de necaz mulți zvoniști, că Facebook-ul o să fie mult mai sărac în „perle”, dar și mai sănătos, că guralivii vor tace măcar pentru o perioadă. Nu ocolim realitățile, știm că ele sunt mai mult rele decât bune. Gândind pozitiv nu înseamnă că repari ceva astfel, dar la fel de bine știm că orice dispută sportivă trebuie consumată până în ultima ei secundă. Tocmai asta propun și eu, acum, să așteptăm secunda aceea. Apoi, vouă bârfitorilor, vă „urez” spor la pălăvrăgeală!
Au fost multe taifunuri, dar și zenituri solare
După cum ați observat, am ocolit „bucătăria” Chindiei. Tocmai pentru că este un moment în care nu se cunoaște niciun meniu. Și, ca să recunosc și un cusur al meu, vă divulg faptul că nu sunt un „gurmand”, pentru mine masa este cea a presei. De-a lungul timpului, peste echipele fanion ale Târgoviștei, indiferent cum s-au numit ele, au trecut multe taifunuri, dar și zenituri solare. Cele 13 prezențe în prima divizie națională din 1961 încoace sunt mărturii clare ale faptului că soarele a stăruit destul și sub Turnul Chindiei. Orașe mult mai mari din țară nu s-au bucurat de asemenea file de istorie fotbalistică. Acum, când ghinionistul număr 13 și-a arătat negativitatea, parcă imboldul spre 14 este indecis, greoi, pentru unii (i-am amintit!) inexistent.
Dacă nu treci și prin întuneric, nu poți să te bucuri de lumină
Și totuși, dinspre Turnul Chindiei la fiecare meci eu aud o „voce”… lăuntrică, ieșită dintr-un „sipet de glie” (expresie împrumutată de la veteranul jurnaliștilor dâmbovițeni, onorabilul George Coandă), care-mi spune că, dacă nu treci și prin întuneric, nu poți să te bucuri de lumină. Tocmai de aceea, firea mea nu se lasă pradă pesimismului și bârfelor, știu că întunericul a fost prea profund, că retrogradarea Chindiei a semănat cu un val de ceață care învăluie Sfinxul din Bucegi (aflat pe teritoriul județului nostru). Dar și ceața, și întunericul, sunt trecătoare, viața înseamnă LUMINĂ. Peste două luni ne vom putea bucura de ea. Celor care nu sunt obișnuiți cu lumina, le propunem o întâlnire la capătul tunelului…
VASILE NEAGU
