Chindia naște pasiuni uriașe! Povestea cutremurătoare a unui suporter, om al străzii

898

Bate gongul sus și tare

Prima ligă se agită

E un semn de nerăbdare

Și-n Cetatea pribegită

Revenită-n câmpul muncii

Unde-i fala și mândria

O adoră chiar și pruncii

Când scandează „Hai, Chindia”

La Ploiești ni-i locuința

Casa noastră de prigoană

Dar vom ști ce-i biruința

Chiar și pe „Ilie Oană”

Așadar, drum bun, Chindia

Vom fi peste tot cu tine

Dorul ți-l va duce glia

Turnul, sfintele ruine

Există oameni pentru care viața a semănat cu o cursă de anduranță presărată cu tot felul de obstacole. Pierzând busola vieții s-au rătăcit, mentalitatea lor, tangibilă și relevantă până atunci, și-au pierdut luciditatea. Căzând în derizoriu, au devenit oameni ai străzi, o denumire facilă ca plimbarea unui pieton. Și totuși, câtă diferență între ei și ceilalți oameni ai străzii! Motivația îi ajută pe oameni să se ridice dimineața din pat. Oamenii străzii nu mai au motivație, pentru că ei nu mai au niciun pat. Astăzi viața este dură.

Oameni ai străzii, mari iubitori de fotbal și cu o memorie de invidiat!

Roger Bannister, un mare pisholog, scria că „în fiecare dimineață, în Africa se trezește o gazelă. Ea știe că trebuie să alerge mai repede ca orice leu, altfel…”. Am încheiatul citatul fără ultimele două cuvinte, e mai bine așa, și parcă nu suntem pe continentul negru. Pe oamenii străzii îi găsești oriunde, chiar și pe stadion, ei s-au bucurat cel mai mult de gratuitatea intrării la meciurile Chindiei. Sunt mari iubitori de fotbal și au o memorie de invidiat. Îți rostesc precum crainicii radiofonici diferitele loturi ale echipelor târgoviștene, de la Metalul anilor 60 și până la nou promovata Chindia.

Instinctul îi adună în locuri cu evenimente sportive sau distractive!

La ultimul meci de pe „Eugen Popescu”, cel al promovării cu Luceafărul Oradea, am văzut un grupuleț care se bucura enorm. Jucase împreună la pariuri și intuise că târgoviștenii vor marca mai mult de trei goluri. Deși, pe stradă sunt solitari, instinctul îi adună în locuri cu evenimente sportive sau distractive. Atunci, și acolo, sunt pentru câteva ore în rândul lumii. Cu toții au niște regulamente foarte rigide. Nu își dezvăluie identitatea, decât sub formă de poreclă, și nici „domiciliile flotante”.

Golgheter la Câmpulung, titular la Abatorul Târgoviște, acum om al străzii!

Recent, am reușit să-l descos puțin pe „Dinte”. A fost botezat așa, pentru că atât mai are, un singur dinte. În copilărie a jucat la juniorii Abatorului Târgoviște. La 20 de ani era titular la Vulturii Câmpulung, în Divizia C, unde și-a satisfăcut stagiul militar. A gost golgheterul echipei și a jucat un meci de Cupa României împotriva echipei FC Argeș, cu Dobrin prim-solist. A revenit la Târgoviște, tot la Abatorul, și a jucat până la 28 de ani, când a început povestea urâtă. Splendida viață de familie, cum a numit-o, cu o soție de ispravă, doi copii frumoși și serviciu „pe cinste”, s-a năruit sub „aureola lui Bachus”. A rămas singur cu amintirile și decupez câteva frânturi din ele.

„Nu am mai văzut un meci la televizor de 10 ani”

„Când aveam 25 de ani, a venit Proca să mă ia la CS. Nu m-am dus. Nu avea el să-mi dea atâta carne câtă primeam de la Abatorul, unde jucam”; „Eram singurul fotbalist care făceam perfect <<șurubul>>”; „De la Chindia îmi place Liviu Mihai. Băiatul ăsta nu prinde returul la Târgoviște, mai ales acuma, după promovare”; „N-am mai văzut un meci la televizor de 10 ani. La Ploiești cu ce să mă duc?”. Lacrimile l-au podidit, plânge, plânge că se desparte de Chindia. Atât se mai bucura și el, când venea la stadion. L-a văzut un „coleg”. „Hai, Dinte”, și i-a arătat o bucată de parizer. „Pentru pâine tu trebuie să te descurci”. Ne-am Salutat, i-am urat poftă bună și am aranjat o întâlnire pentru primul meci la Ploiești, cu Viitorul Constanța, pe 21 iulie.

Dinte trebuie să iasă din adâncurile prăpastiei în care a căzut!

Dinte și ceilalți oameni ai străzii trebuie să continue această dificilă cursă de anduranță a vieții lor. Vinovați sau nu, ei trebuie să trăiască, fie și numai pentru această pasiune și dragoste a lor, fotbalul și Chindia. Bolnavi, părăsiți, neînțelegători când autoritățile vin în sprijinul lor, e clar că nu mai au puterea reabilitării totale. Dar speranța, reorientarea și, până la urmă experiența lor de viață, trebuie să-i scoată din adâncurile prăpastiei în care au căzut.

„Nu contează dacă ești leu sau gazelă, în viață trebuie să reziști”!

Citeam o carte (Mentalitatea Ultra), în care sunt expuse principii fundamentale despre felul cum trebuie să reziști și să învingi în viață. De aceea eu nu văd acești oameni învinși definitive, pentru că tot filozoful de care am amintit, spunea. „Nu contează dacă ești leu sau gazelă, în viață trebuie să reziști”. Așadar, dragi prieteni la care m-am referit în aceste rânduri, dragă Dinte, e timpul să vă ridicați, să ieșiți la suprafață și să continuați cursa vieții. Și asta în mod decent, în rândul lumii și alături de Chindia. Succes, oameni buni!

* Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here