VASILE NEAGU
A fost suficientă o mică înțepătură, ca un vaccin pentru imunitatea echipei Chindia la unele „boli transmisibile”, și o erupție s-a îndreptat împotriva noastră. Inoculația, decentă și obiectivă, a pus pe jăratic staff-ul tehnic al grupării de sub Turn. O împroșcare cu „lavă” incandescentă, ieșită din mentalul subteran al unor… profesioniști vechi din anturajul echipei, a depășit pe rețelele de socializare chiar și emanația vulcanului Etna. Cu timpul, acest nămol pulverizat în atmosfera mass-media, va cădea tot în ograda lor fotbalistică, pentru că presa are un acoperiș de construcție solidă, ca toate celelalte instituții ale unui stat civilizat. Dacă „opiniile” (ghilimelele sunt obligatorii) lor ar fi fost scrise în bătaie de joc doar asupra noastră, nu ne-ar fi deranjat deloc. Din păcate, ele sunt foarte ofensatoare la adresa limbii române. Acest fapt demonstrează cât de mare este la Târgoviște distincția între fotbal și curtoazia presei. Chiar și telefonic, am suportat cuvintele glaciare, aproape pleistocene, ale unei doamne înverșunate, pentru că mi-am permis să scriu opt cuvinte la adresa soțului său, antrenorul portarilor Chindiei, referitoare la golul egalizator al argeșenilor. Dacă tot îmi știa numărul de telefon, nu am înțeles de ce a trebuit să-și deranjeze soția de la bucătărie, în loc să mă sune personal? Nu zic că era străină de fotbal, a practicat acest sport și a fost atletă renumită în perioada anilor 80, numai că anxietatea ei era ascunsă în spatele unei cortine a propriei viziuni (reale!). Amatorismul de care am fost acuzat, cu privire la perceperea fotbalului jucat „pe o vreme caniculară”, se dorea a fi o penitență asupra mea. O asigur că nu a fost decât un „mesianic” discurs, din cauza căruia am ratat ascultarea integrală a unei romanțe cu… tâlc. „Păsărică mută-ți cuibul…”, care se derula pe un post de radio.
Articol preluat din cotidianul Jurnal de Dâmbovița
