Am mai pierdut un campion național! Adrian Gore s-a săturat de sărăcie și a abandonat boxul la 18 ani

74147

Campionul României la tineret și cel mai bun boxer al județului în anul 2018, în accepțiunea DJST Dâmbovița, Adrian Gore s-a săturat! S-a săturat să facă naveta de la Săteni la Târgoviște pe jos sau cu bicicleta, s-a săturat să împrumute haine pentru a ieși în oraș, s-a săturat să plece de acasă fără un ban în buzunar sau să nu aibă ce să pună pe masă! S-a săturat să ia pumni în cap, s-a săturat să vină nemâncat la antrenamente și să adoarmă nemâncat! Și a abandonat cariera sportivă la numai 18 ani! Ca el mai sunt mulți pugiliști, luptători, judoka sau atleți dâmbovițeni, numind aici doar sportivii de la disciplinele olimpice! Aproape de abandon a fost și Fernando Panait, triplu vicecampion național. Faptul că a primit un echipament sportiv și câteva sute de lei din partea unor oameni de bine, generoși la suflet, l-a întors din drum și l-a responsabilizat. Fernando s-a depărtat de mediul nociv din cartierul sărăciei, clubul i-a oferit o cameră în centrul de odihnă și o masă pe zi. Societatea câștigă un sportiv de performanță și transformă în mod pozitiv viața unui copil sărman.

„Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă!”

„Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă și le dau eu câte 10, 20 de lei după antrenamente. Unii provin din familii foarte sărmane, iar dacă ar primi un salariu minim pe economie, ar mai trăi din el 20-30 de persoane. I-am educat, i-am adus la performanță sportivă, însă nu avem ce să le oferim și renunță atunci când trebuie să culegem roadele. Iar din acel moment, riscă să se piardă nu doar ca sportivi, ca oameni în primul rând. Noi i-am integrat în societate, însă și societatea trebuie să-i ajute puțin. Dacă acești copii ar primi un salariu cât de mic, garantez că dintre ei vom avea sportivi la Olimpiada din 2024, altfel mă oblig să restitui eu toți banii cheltuiți”, povestește cu noduri în gât antrenorul Gheorghe Stan.

„De ce suntem defavorizați, pentru că unii sunt țigani și nu au părinți?”

„Ne pregătim la câțiva metri de echipa de volei. Mașini de fițe, o armată de antrenori, preparatori fizici, maseuri, energizante și salarii de sute de milioane pe lună. Mai cerem și noi câte o apă de la volei, ne e rușine, dar ne e și sete. Vine maestrul Gigel cu covrigi și îi împărțim frățește, după antrenamente. Ne ia acasă, ne facem doamna de mâncare, ne spală echipamentul. Pentru maestru venim, din respect, însă e greu la box. Lovituri multe, efort mare, oare se merită? Nu suntem și noi tot sportivi de performanță, de ce suntem defavorizați? Pentru că unii dintre noi sunt țigani și că nu au părinți? Nu vrem salarii de 300 sau 400 de milioane, cât am auzit că se câștigă la volei, pentru noi și 5, 7 sau 10 milioane ar fi extraordinare”, ni se destăinuie unul dintre pugiliștii de la CS Târgoviște.

Orice formă de susținere este binevenită!

Mulți dintre boxerii lui Gigel și Alex Stan sunt medaliați naționali, unii au ajuns campioni ai României, alții componenți ai loturilor naționale, au participat la Campionate Europene și trebuie priviți cu respect! Nu sunt cerșetori, sunt doar sărmani, foarte sărmani cei mai mulți dintre ei. Peste ani, unii pot ajunge sportivi de nivel mare, chiar la Jocurile Olimpice. Dar există și reversul medaliei, ca sărăcia să-i îndemne pe căi greșite. E un moment important pentru ei, poate chiar decisiv în viață. Povestea pugiliștilor din Târgoviște merită cunoscută, promovată, poate va apărea o speranță de mai bine și pentru ei. Orice formă de susținere este binevenită!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here